Căutând să aflu ce se mai sărbătorește zilele acestea, am găsit pe site-ul celor de la Agerpres un articol referitor la faptul că la 6 august se marchează Ziua Hiroshima, în memoria celor dispăruți în urma bombei atomice lansate de armata americană asupra orașului Hiroshima la 6 august 1945, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Și m-a pus pe gânduri acest articol. Pentru că m-a făcut să mă gândesc cât de răi au putut fi oamenii cu semenii lor, pentru că, în urma acestei bombe, au murit peste 120000 de persoane care nu erau soldați sau combatanți în război, ci oameni aflați în casele lor, în afara frontului.
Articolul m-a pus pe gânduri și în contextul în care la granița României se desfășoară un război de mai bine de 2 ani, iar amenințările cu atacuri cu bombe, de ambele părți, s-au cam înmulțit în ultima perioadă.
Poate că nu ar fi rău ca cei care se gândesc să folosească astfel de arme să viziteze Japonia, să vadă cele două orașe afectate direct de cele două bombe, să stea de vorbă cu rudele victimelor și abia apoi să aibă curaj să facă astfel de amenințări.
Mă deranjează cât de ușor se vorbește despre folosirea unei arme care are astfel de efecte, de parcă oamenii care devin (pot deveni) victime ar fi niște pioni, niște păpuși, niște jucării. Este ca și cum pentru scopurile lor egoiste unii sunt capabili să sacrifice multe vieți.
În articolul de pe Agerpres se vorbea despre o Ceremonie a Păcii care are loc în fiecare dimineață a zilei de 6 august la Hiroshima, la care participă cetățeni ai orașului, cetățeni japonezi, dar și diplomați străini, scopul fiind promovarea păcii și atenționarea aupra pericolului reprezentat de armele nucleare, dar și despre o Declarație a Păcii rostită de primarul orașului, care apoi este trimisă în toate țările lumii reprezentând mesajul orașului Hiroshima referitor la armele nucleare și efectele acestora.
Este impresionant cum au reușit japonezii să treacă peste aceste tragedii și cum, la 79 de ani după evenimentele respective, încearcă să atragă atenția asupra faptului că nu ar mai trebui să mai existe alte orașe (și alte popoare) care să aibă de suferit atât de mult de pe urma războiului.
Deși noi, oamenii normali, ne dorim pace (și în estul Europei și în restul lumii) văd că unii nu sunt de acord cu noi. Războiul din Ucraina continuă, s-au agitat lucrurlle și în Israel și în jurul Israelului și mai sunt și alte zone din lume unde conflictele armate fac victime.
PS Linkul către articolul de pe Agerpres la care fac referire https://www.agerpres.ro/documentare/2024/08/06/6-august-ziua-hiroshima–1337063.