Am impresia că lumea de azi este creată pentru a ne ține ocupați. Toate lucrurile pe care ni le dorim și le avem vin cu obligații și cu o grămadă de lucruri pe care trebuie să le facem ca să le întreținem, ca să ne bucurăm de ele, ca să le deținem legal, ca să putem să le folosim etc. Probabil că cineva a realizat că dacă avem prea mult timp liber ne pot veni idei și acel cineva s-a simțit amenințat de o astfel de ipoteză…
Am avut o perioadă lungă în viața mea pe care am trăit-o în ritmul nebun de azi. Este adevărat că am realizat multe lucruri, dar am avut parte de mult stres, am stat departe de cei dragi și trăgând linia, la un moment dat, am constatat că nu îmi amintesc prea multe de atunci. Și nu pentru că nu am făcut prea multe, pentru că, din contră, făceam prea multe și prea diverse, dar luam totul ca pe o provocare și mi-a plăcut. Până când am văzut că sunt permanent epuizată. Abia în acel moment am hotărât să fac altceva cu viața mea. Adică să reduc ritmul cât de mult pot, să mă bucur de lucrurile bune și frumoase care mi se întâmplă, să nu mă mai enervez din orice, să nu mă mai consum pentru orice prostie.
Cumva, pe lângă epuizarea de care am suferit o perioadă bună de timp, m-a speriat faptul că nu îmi aminteam prea multe despre mine, despre ce făceam dincolo de partea profesională. Ca și cum eu ca persoană nu existam, exista doar partea eficientă din mine, partea care presta serviciul de la birou, partea care se pricepea să rezolve problemele din domeniul de activitate. Restul nu mai exista. Sau nu mai conta. Și situația aceasta a funcționat o perioadă. Până când am ajuns atât de obosită încât nu mă mai înțelegeam cu nimeni, nici măcar cu mine însămi.
Așa că un ritm mai liniștit, mai lent, un ritm în care să pot să cunosc, liniștită, nu pe fugă, oameni noi și locuri noi, un ritm în care să simt că mă bucur de fiecare zi, un astfel de ritm îmi doresc pentru restul vieții mele. Bineînțeles că nu reușesc tot timpul acest lucru: uneori mă mai ia valul și mă arunc în rezolvarea unor probleme pe care le înțeleg, dar pe care ar trebui să îi las pe alții să le deslușească, iar, când realizez că mă implic prea mult în ceva ce nu mă privește, mă liniștesc, mă calmez, îmi dau seama că sunt și alții care pot gestiona situația, mă dau la o parte și mă întorc la viața mea simplă, încercând să iau fiecare zi așa cum vine.