Pentru că ne pierdem în realitatea cotidiană, pentru că nu mai știm să mai vedem dincolo de partea materială a vieții, pentru că dăm prea multă atenție detaliilor și uităm esențialul. avem nevoie să auzim (să ni se spună) lucruri evidente.
Ne agățăm de fiecare zi și de ceea ce ne aduce fiecare zi. Ne gândim permanent la ziua de mâine și la ce putem face pentru a ne permite și ziua următoare. Și prinși în acest vârtej, nu mai știm spre ce ne îndreptăm. Și nu mai vedem lucruri care sunt evidente pentru ceilalți și pe care ar trebui să le observăm singuri, fără probleme.
Încercând să ne asigurăm traiul pentru o perioadă cât mai lungă, concentrându-ne pe confortul pe care considerăm că ar trebui să îl avem și pe posibilitățile de dezvoltare (pe toate planurile) pentru noi și pentru cei dragi nouă, nu mai avem timp, nu mai avem energie, nu mai știm să vedem lucruri care se întâmplă în jurul nostru, lucruri care ne afectează, lucruri pe care ar trebui să le luăm în considerare atunci când ne facem planuri pe termen lung sau pe termen scurt.
Așa că, uneori, oameni dragi, oameni pe care îi știm sau oameni pe care îi întâlnim întâmplător ne spun lucruri evidente și ne atrag atenția că nu suntem foarte prezenți în viața naostră. Sau ne concentrăm într-un anumit domeniu și pierdem din vedere un alt domeniu, la fel de important.
Cred că toți am trecut prin astfel de momente și nu cred că a fost întotdeauna o experiență plăcută. Dar poate că este ca un duș rece, care ne trezește și ne ajută să analizăm ce se întâmplă și să ne reorganizăm viața astfel încât să ținem cont și de lucrurile atât de evidente pentru alții, pe care noi ori nu le observam, ori nu le dădeam importanță.
Uneori, ne este teamă să recunoaștem acele lucruri pe care alții le văd la noi. Pentru că deși le remarcăm, parcă nu ne vine să credem că nouă ni se întâmplă (fie că este vorba de lucruri buna sau mai puțin bune, de lucruri pozitive sau mai puțin pozitive). Însă atunci când cineva ne spune că a remarcat acele lucruri, trebuie să acționăm cumva. Trebuie să luăm o decizie și să facem ceva în sensul în care recunoaștem ce se întâmplă și acționăm în propriul interes sau negăm ce se întâmplă și spunem că nu este adevărat (uneori nu suntem în stare să recunoaștem lucruri evidente nici față de alții, nici față de noi înșine, iar motivele sunt diverse, dar despre ele într-un alt articol).