Uneori, am senzația că totul, în jurul meu, este fragil și se poate sparge (distruge?) foarte ușor. Și nu este vorba doar de lucruri, ci și de oameni. Parcă suntem (am devenit) cu toții foarte delicați și foarte sensibili. Nu mai suportăm să vedem sau să auzim anumite imagini/cuvinte, expresii și ne simțim atacați din orice.
Sunt de acord că toți avem punctele noastre sensibile (vulnerabile?) și că există ceva ce ne deranjează, dar parcă lumea aceasta a luat-o razna. Parcă vrând să protejăm pe toată lumea nu facem decât să sensibilizăm societatea în ansamblul ei și la baza ei, lucru care începe să se vadă deja.
Din câte știam eu, cei puternici sunt cei care asigură supraviețuirea specie (am învățat acest lucru din lumea animalelor). Atunci când cei puternici nu mai ajung să arate ceea ce pot sau nu sunt lăsați să facă ce știu sau să ia deciziile care trebuie, nu cred că ne îndreptăm în direcția cea bună.
Sunt de acord că fiecare are momentele lui de slăbiciune, neputință, vulnerabilitate și că trebuie să le aibă pentru a afla ce poate face ca să meargă mai departe, ca să se pună iarăși pe picioare și să își regăsească puterea pe care a pierdut-o temporar.
Dar nu mi se mai pare normal când deciziile importante sunt luate doar de oameni fragili, când perioadele care ar trebui să dureze puțin se întind pe ani sau zeci de ani, când oameni care nu știu ce fac hotărăsc destinele altora.
Am impresia că societatea de azi încurajează fragilitatea, sensibilitatea și delicatețea, fără să mai aibă în vedere că oamenii ar trebui să fie, în primul rând, puternici din toate punctele de vedere. Nu mai contează punctele noastre tari, nu mai contează contribuția noastră în societate, azi, totul se măsoară în fragilitate. Cu cât suntem mai fragili, cu atât suntem mai vizibili și avem mai repede acces la o grămadă de lucruri, oameni, poziții, situații…
Oamenii puternici, oamenii care nu se plâng, oamenii cae s edescurcă cu ceea ce au, oamenii care au învățat să respecte regulile (și limitele), oamenii care își văd de treaba (viața) lor nu sunt vizibili și sunt tratați ca fiind lipsiți de importanță. Societatea acordă atenție (din toate punctele de vedere) doar celor fragili (însemnând celro care au nevoie de atenție sau de ajutor, în vreun fel).
Am senzația că, în timp ce ne concentrăm pe a acorda o șansă celor fragili care au nevoie de ea, uităm de (îi dăm la o parte/ îi neglijăm pe) cei care ar putea face o treabă foarte bună, care sunt născuți și făcuți pentru a reuși.