Nu am înțeles niciodată oamenii care se întâlnesc unii cu alții, iar la masă, în loc să vorbească, se uită fiecare în telefonul lui, unii se joacă, iar alții se amuză cu filmulețe de pe rețelele de socializare. Îi blamam pe cei tineri (adolescenți) când făceau așa ceva, dar acum, când am văzut oameni mature făcând același lucru, am fost extreme de dezamăgită. Nu pentru că este nepoliticos (cum bine zicea cineva cu care m-am conversant pe acest subiect), ci pentru că mi se pare trist că unii oameni nu mai au ce să își spună unul celuilalt și apelează la jocuri sau rețele de socializare.
Eu încă simt nevoia de a comunica cu cel care se află în fața mea (fie că se întâmplă la birou sau la masă), încă sunt interesată de a cunoaște oameni noi, de a afla informații noi. Dar constat că fac parte dintr-o categorie de oameni aflați pe cale de dispariție. Și nu înțeleg ce s-a întâmplat cu această lume de am ajuns să preferăm un dispozitiv (telefon, tabletă, alegeți ce device vreți) în locul unei persoane.
Este trist că am ajuns în epoca în care oameni care stau în aceeași casă, atunci când ies la masă în oraș preferă să stea pe telefon decât să schimbe o vorbă cu cel din fața lui. Nu cred că se va schimba lumea radical dacă nu aflăm instant ultimele știri sau dacă nu suntem la curent cu nenorocirile care se abat asupra lumii. Și nu cred că filmulețele cu animale de companies au tot felul de prostii pe care le postează unii și alții în mediul online sunt mai importante decât persoana din fața noastră.
Un astfel de comportament demonstrează că omul este nefericit (chiar profund nefericit) și că nu știe ce să facă. Nu știe încotro să o ia în viața lui, nu știe unde este și spre ce se îndreaptă. Una stfel de comportament nu este, însă, o coordonată bună. Adică direcția spre care se îndreaptă cei care nu se desprind de telefon, nu este cea bună. Oricât s-ar minți ei că faptul că se joacă permanent nu este o problem, la un moment dat va deveni o problemă, pentru că deja îi îndepărtează de cei dragi. Și îi izolează de ceilalți.
Pe de altă parte, i-am auzit pe unii spunând că jucâbdu-se pe telefon se feresc de plictiseală cât așteaptă să le vină comanda pentru mâncare și băuturi. Dar i-aș întreba de ce se plictisesc staâd la masă cu oameni dragi? Chiar nu mai au nimic să-și spună unii celorlalți?
Mă întristează să văd oameni plini de pasiune, plini de viață devenind dependenți de telefoane și de tablete, pierzând nopți jucându-se și transformându-și viața într-o povară.