De obicei scriu despre faptul că ar trebui să trăim după propriile reguli și dorințe (pentru că văd atât de mulți oameni trăind pentru alții, nu pentru ei înșiși), dar azi vreau să scriu despre comunicare. De fapt despre a trăi alături de ceilalți, împreună cu ceilalți. Pare simplu, dar nu este.
Am observant că oamenii de azi nu mai știu să asculte. Nu mai știu să îi asculte pe ceilalți. Pentru că au acces la multe informații, la experiențele d eviață ale altora, oamenii de azi au senzația că știu totul și că au întotdeauna dreptate. Au tendința de a se crede superiori și uită că suntem oameni, suntem supuși greșelii și că putem învăța foarte multe și din greșelile pe care le facem.
Ca să mă întorc la subiectul articolului de azi, oamenii nu mai vor să fie atenți al ce se întâmplă în jurul lor. Nu vor să îi asculte pe ceilalți: să le audă punctual de vedere, să aibă răbdare să cunoască părerea oamenilor despre ce li se întâmplă sau despre situații concrete prin acre au trecut și care i-au afectat într-un fel sau altul.
Mă trezesc întrebându-mă, de multe ori, de ce nu mai avem răbdare să îi ascultăm pe ceilalți? De ce îitratăm de sus pe ceilalți? De ce nu le acordăm șansa de a ne exlica situații pe care nu le cunoaștem (sau le cunoaștem parțial)? De ce preferăm să ne dăm cu părerea despre lucruri pe care nu prea le cunoaștem, când ar fi mult mai simplu (și mai cinstit) să ascultăm ce au oamenii înainte de zis, înainte să ne facem o părere despre situația respectivă?
Uneori, oamenii nu știu să se facă auziți. Oricât ar încerca, nu știu (nu sunt în stare?) să explice situații sau lucruri ce pot fi interpretate negative, deși intenția (și modul de acțiune) al oamenilor a fost de bun augur.
Apoi sunt oameni care nu sunt ascultați, oricât ar încerca să se facă auziți, nimeni nu este interesat de ceea ce au de zis, deși au dreptate, iar faptul că sunt ascultați ar putea lămuri lucruri și oameni.
Este frustrant atunci când știi lucruri care pot lămuri situații, dar nimeni nu te ascultă. Te simți în plus. te simți vinovat că nu poți ajuta pe cineva care chiar are nevoie de ajutor. Te simți mic într-o lume mare. Dar astfel de situații te învață să asculți alți oameni care nu sunt ascultați, care nu sunt lăsați să vorbească despre ceea ce știu.
Unii dintre noi uită, însă, foarte repede să îi asculte pe ceilalți (sar direct la concluzii fără să aibă toate informațiile) și nu acordă celorlalți șanse de a-și prezenta punctul de vedere. Doar suntem cu toții oameni, nu?