Am tot văzut, în ultimul timp, oameni nefericiți pentru că nu au ce au alții, oameni care nu știu să vadă ce au, să prețuiască ce au și să se bucure de ceea ce au. Oameni care vor ce au alții, pentru că au senzația că lor li s-ar potrivi mai bine ce au alții.
Nu pot să înțeleg de ce oamenii nu văd ce se ascunde în spatele aparențelor perfecte ale unora, în spatele lucrurilor pe care le afișează unii și alții (mai ales pe rețelele de socializare). De ce oare oamenii nu înțeleg că în spatele persoanelor perfecte se ascund echipe de specialiști care îi ajută să arate astfel încât să îi invidiem sau echipe de specialiști care îi consiliază ce să spună și cum să spună pentru a avea impactul dorit? Deși mulți lasă senzația că totul este ușor și că oricine are acces la orice, în realitate lucrurile stau puțin diferit. Adică tot ce apare în mediul online este cosmetizat, mascat, aranjat astfel încât să aibă impact maxim și să existe un câștig mare și imediat.
În viața de zi cu zi nu avem nevoie de atâta cosmetizare, minciună și punere în valoare ca în mediul online. În viața de zi cu zi putem fi noi înșine, putem fi cine vrem să fim, fără să pretindem că suntem altcineva. Dacă suntem destul de puternici să ne asumăm să fim astfel. Și dacă ne dorim destul de mult să fim așa cum vrem noi, nu așa cum ni se cere sau așa cum se așteaptă altcineva să fim.
Problema este că trăim într-o societate care încurajează modelele, etaloanele, ca și cum fiecare dintre noi este un produs (un obiect) care, pus pe un tipar poate fi la fel ca cel după care a fost creat. Problema lumii de astăzi este că nu ne încurajează creativitatea și individualitatea, ci trebuie să ne încadrăm în niște standard, iar dacă nu facem acest lucru suntem excluși din comunitate sau izolați.
Din acest motiv, suntem încurajați să ne luăm modele, să le urmărim și să facem ca ele. Suntem încurajați să sperăm la lucruri pe care le vom avea sau nu le vom avea, dar să ne descurcăm cu eșecurile și să ne promovăm succesele. Problema este că nu toți putem avea rezultate bune, că nu toți putem avea acces la aceleași servicii și că unii se vor descurca, în anumite situații, mai bine ca alții și se vor promova ca modele, deși nu sunt.
Poate că nu ar fi rău ca, înainte să ne dorim ce au alții, să privimcu atenție în jur, să observăm ce avem deja, să învățăm să prețuim ce avem și să ne dorim să păstrăm ce avem. Este mai important să ne trăim propria viața în condițiile reale și să ne oprim din a distruge ce avem doar pentru că vrem altceva ce credem că ni s-ar potrivi.