În una din zilele trecute, m-am hotărât să merg la cumpărături. Nu aveam nevoie în mod obligatoriu de ceva, dar, știți cum sunt femeile: niciodată nu refuză o ședință de shopping.
Am ales un magazin cu articole de îmbrăcăminte, unde aveam de gând să pierd ceva timp, pentru că, mi s-a părut mie, aveam nevoie de alte obiecte de îmbrăcăminte (de parcă n-aș avea destule…).
Mă pregătisem sufletește să probez mai multe haine, pentru că, în ultimul timp, rar găsesc ceva care să îmi placă – dar ăsta e deja alt subiect de conversație.
De când am intrat în magazin, mi s-a părut că e multă lume. Dar mi-am zis că probabil mi se pare mie.
Nu mai fusesem demult la cumpărături de haine. Fusesem în supermarket-uri, unde mi se păruse ok, chiar și când erau mai multe persoane.
Însă, în magazinul cu articole de îmbrăcăminte, unde mă loveam în toate colțurile de persoane aflate la cumpărături, la fel ca mine, unde toate cabinele de probă erau pline, fiind chiar persoane care așteptau să se elibereze cabinele, observând că aproape toată lumea avea cel puțin 3 – 4 umerașe cu haine în brațe și văzând coada de la case, am intrat puțin în panică. Am avut senzația că suntem prea multe persoane în magazin.
Până la urmă, încercând să îmi înțeleg reacția, mi-am dat seama că singurul inconvenient era că nu reușeam să mă uit la lucrurile care-mi atrăgeau atenția pentru că trebuia să fac loc cuiva care voia să treacă pe lângă mine sau se oprea lângă mine să se uite la aceleași produse.
Eu mă obișnuisem să stau să mă uit liniștită la un produs, să văd dacă și ce îmi place la el, să văd ce mărimi au etc. În acel moment nu reușeam să fac lucrul ăsta.
Din câte mi-am dat eu seama, era o zi cu reduceri de 25% la anumite produse și bănuiesc că oferta atrăsese mai mulți cumpărători decât de obicei.
Ideea e că aglomerația din magazin mi-a stricat mie dispoziția de cumpărături, așa că am simțit nevoia să ies, cât mai repede din magazin, pentru că simțeam că mă sufoc.
Ajungând acasă și vorbind cu o prietenă despre ce s-a întâmplat, am început să mă întreb dacă senzația de sufocare a fost cauzată de vreo stare a mea mai proastă sau este o consecință a acestui an de când discutăm despre virusul Covid 19 și ce putem face pentru prevenirea răspândirii acestuia.
De un an de zile (poate și mai bine) ni se spune să păstrăm distanța unii față de ceilalți, să purtăm mască și mă întreb dacă, deși nu am realizat impactul acestor recomandări zilnice asupra mea, nu cumva starea de sufocare pe care am simțit-o avea legătură cu aceste recomandări, nu cu mine sau starea mea din acel moment.
Și m-a speriat lucrul ăsta: sunt atât de ușor de manipulat sau aveam eu o stare nu prea bună care s-a agravat din cauza aglomerației?
Încă mai caut răspunsul…