Într-o lume în care vrem să arătăm cât de puternici suntem, într-o lume în care doar învingătorii au parte de premii, într-o lume în care nesiguranța și lipsa de încredere (în propriile forțe) sunt taxate drept neputință, putem să vedem cât de fragile suntem?
Într-o lume în care minoritatea a ajuns să se impună (din toate punctele de vedere) în fața majorității, într-o lume în care omul are senzația că poate controla tot ce i se întâmplă și tot ce se întâmplă celorlalți, mai avem putere să vedem că suntem, totuși, oameni și că avem puncte vulnerabile?
Am observat că, în lumea de azi, dacă recunoști că nu ești perfect oamenii te tratează de sus, ca pe cineva inferior. Dacă recunoști că nu știi (nu ai cum să știi) toate noutățile din societate sau dacă nu te conformezi standardelor ești privit ca un paria și ești privit de sus.
Pentru că trăim într-o lume superficială (condusă de superficialitate) ne interesează doar aparența, imaginea, coperta, nu mai suntem în stare să privim dincolo de acestea.
De multe ori, am văzut că răutatea unor oameni manifestată împotriva altor oameni vine din frustrări, neîmpliniri, dar și din fragilitate. Am fost surprinsă când am văzut oameni care păreau extreme d eputernici, de neatins, dar care au fost distruși extreme de repede și de ușir de lucruri care păreau lipsite de importanță, dar care au dovedit cât de frsgili suntem cu toții, indifferent de imagine ape care o afișăm.
Când zic fragilitate mă refer la cea emoțională (ceea ce simțim, cum privim lumea și cum ne privește ea pe noi etc), psihologică (rezistența la stres și la cerițele vieții moderne) și abia apoi la cea fizică.
Pentru mine a fost un moment important, în urmă cu puțini ani, când, din senin (am crezut eu, dar de fapt era o reacție la starea de epuizare resimțită), am avut o criză și am fost indisponibilizată la pat. A fost un șoc pentru mine pentru că mă credeam invincibilîă. Aveam senzația că pot face totul și că am putere, energie, rezistență să fac orice vreau. Acel moment mi-a arătat cât de fragilă pot fi (de fapt cât de fragilă sunt) și că ar trebui să mă mai opresc din agitația cotidiană, măcar din când în când, și să încerc să îmi refac forțele, pentru că am nevoie și de pauze în viața mea.
Este adevărat că tinerețea ne ajută să credem să suntem deasupra lucrurilor, dar, odată cu trecerea timpului, când organismul ne dă semne că exagerăm cu unele lucruri (oboseală, stres, epuizare etc) ajungem să înțelegem că suntem fragili și că trebuie să ne mai gândim și la sănătatea noastră (emoțională, psihologică, fizică) și chiar să facem lucruri în acest sens (pauze, terapii, vizite la stațiuni balneoclimaterice etc).