De multe ori, oamenii spun că fac lucruri nu pentru ei, ci pentru alții (de obicei pentru cei pe care îi iubesc) și ajung să trăiască doar pentru aceștia sau prin aceștia. Și este bine până la un punct: până în momentul în care suntem dispuși să îi lăsăm alții să ne dicteze ce să facem cu viața noastră. Unii, însă, nu mai știu să mai trăiască altfel decât prin alții. Nu mai știu să se mai bucure pentru ei, nu mai știu să simtă emoții decât pentru ceea ce se întâmplă în viața celor dragi.
Așa că, nu ar fi rău să încercăm să aflăm, măcar din când în când, dacă lucrurile pe care le facem, pe care ni le dorim, oamenii de care ne înconjurăm, alegerile pe care le facem sunt ale noastre sau sunt ale celor din jurul nostrum care ne spun (ne dictează?) cum să ne trăim viața.
Credeam că exagerez când m-am gândit la aceste lucruri, dar am văzut câteva situații care m-au convins că este necesar să trăim pentru noi înșine, nu pentru altcineva.
Cele mai frecvente cazuri de acest gen sunt cele din familie, unde ori părinții preiau controlul vieții copiilor și le stabilesc traseul ori copiii nu știu să se desprindă de părinți și îi obligă (pare un termen dur, dar nu este pentru că această categorie de părinți chiar nu vede altă posibilitate) să trăiască prin intermediul lor.
Dar nu voiam să mă refer la situații concrete (pentru că sunt atât de multe și diverse), ci la faptul că, la un moment dat, depinde de fiecare dintre noi să înțelegem ce ni se întâmplă și să facem ceva pentru noi înșine.
Unii se obișnuiesc să trăiască prin alții și se conving că le este de ajuns acest lucru.
Alții pur și simplu aleg să trăiască viața celorlalți, pentru că sunt fermecați de aparențele pe care le afișează aceștia.
Unii văd doar partea frumoasă a lucrurilor din viețile altora și vor să trăiască și ei astfel, neînțelegând că toate lucrurile vin și cu părțile bune și cu cele mai puțin bune.
Alții au trăit atât de mult timp prin ceilalți, încât nu știu să trăiască singuri: trebuie să li se spună ce să simtă, cât să simtă, față de cine să simtă ceva etc.
Cred că societatea de azi, care promovează modele, tipare, rețete de succes (așa se vând ele), este un mediu propice pentru a ne învăța cum să trăim prin alții.
Poate că nu ar fi rău ca, din când în când, să ne analizăm puțin viața și să aflăm dacă ceea ce trăim zilnic este ceea ce ne dorim noi, ceea ce visam să trăim și ceea ce ne face să ne trezim dmineața cu zâmbetul pe buze sau binedispuși.