Tot aud în jurul meu și văd oameni care spun că au nevoie de lucruri reale. Și am început să mă întreb în ce lume trăiesc acești oameni? În ce lume trăim cu toții, dacă simțim nevoia de lucruri reale, de sentimente reale și de oameni normali?
Ne-a obosit virtualul sau ne-au obosit cei care nu spun ce gândesc cu adevărat și ce simt în realitate? Sau ne pierdem în jocurile de pe calculator și nu mai știm ce este realitate și ce nu?
Nu înțeleg ce fel de vieți au oamenii care nu sunt ei înșiși, care nu știu (nu vor?) să își exprime punctele de vedere sau sentimentele, care încearcă să fie ca ceilalți, deși nu pot fi ca ceilalți.
Înțeleg, pe de altă parte, nevoia unora dintre oamenii de azi, de a da deoparte partea falsă, partea prefăcută, partea ipocrită a celorlalți. Este frustrant și dureros atunci când crezi că ai o conexiune cu cineva și nu este decât în minea ta, pentru că, în realitate, cel cu care credeai că ai o legătură specială voia ceva de la tine și, după ce obține ce vrea, nici nu te mai cunoaște.
Oamenii sunt dispuși să facă orice pentru a obține ce vor și nu realizează că focusați pe lucrul pe care vor să îl obțină pierd din vedere lucruri importante: ca legături umane, sentimente frumoase, oameni deosebiți.
Este ușor să trăim într-o lume pe care ne-o construim singuri, în care toate se întâmplă așa cum vrem noi, în care noi controlăm tot ce se întâmplă, dar când ne lovește realitatea, nu mai știm cum să reacționăm, nu mai știm ce să facem, nu mai suntem în stare să înțelegem ce se întâmplă cu noi și cu viața noastră.
Într-o lume normală nu ar trebui să simțim nevoia de lucruri reale, pentru că ele fac parte, pur și simplu, din viața noastră. Dar lumea în care trăim noi este departe de a fi normală. Dar nu despre lumea de azi este articolul de acum, ci despre noi căutând naturalețe, realitate, sinceritate, legături umane, sentimente care să ne umple sufletele și momente frumoase cu care să ne umplem viețile.
Pentru că totul se întâmplă în public, în mediul online sau la televizor, parcă viețile noastre sunt regizate de altcineva, după scenarii scrise de alții și produse de alte persoane. Pentru că totul se desfășoară într-un ritm nebun nici măcar nu mai avem timp să analizăm ce (ni) se întâmplă și să aflăm dacă ceea ce trăim este de fapt ceea ce ne dorim cu adevărat.