Tot văd, în jurul meu, oameni care, deși sunt diferiți, își doresc aceleași lucruri, oameni care cred că este normal să își dorească ce vor și ceilalți, oameni care au ce își doresc ceilalți și nu sunt împliniți (mă gândeam să folosesc termenul fericiți, dar parcă se potrivește mai bine în acest context termenul împliniți).
Suntem influențați (și educați în acest sens) să ne dorim cu toții aceleași lucruri, indiferent dacă ni se potrivesc sau nu, indiferent dacă ni le dorim cu adevărat sau nu, indiferent de prețul pe care trebuie să îl plătim (și nu mă refer la bani) și pe care nu suntem pregătiți să îl dăm.
Mi-aș dori să nu mai văd atâta uniformizare și atâta conformare cu aceasta. Dacă știm cu toții că suntem unici, că nu suntem perfecți, că suntem diferiți, cum ar fi posibil să ne dorim cu toții aceleași lucruri? Cum ar fi posibil să ni se potrivească tuturor aceleași lucruri? Cum ar fi posibil să fim fericiți și împliniți având aceleași lucruri?
Este ușor să te adresezi majorității și să impui standarde. Doar că, există situații în care nu reușim să ne încadrăm în majoritate (și nici în standarde). Și ce facem în astfel de situații? Dacă nouă nu ni se potrivesc standardele sociale înseamnă că nu facem parte din societate? Sau ar trebui să fim izolați din acest motiv?
Pentru că nu suntem toți la fel nu are cum să existe o rețetă valabilă pentru toți. Faptul că unii dintre noi reușesc, nu înseamnă că toți vom reuși (urmează să scriu un articol și despre noțiunea de reușită, pentru că percepția asupra acestui termen este foarte diferită), dacă unii au success, nu înseamnă că toți putem avea succes, dacă unii au (sau par să aibă) totul, nu înseamnă că toți avem totul.
Uneori, am impresia că trăim viețile altora, pentru că ne lăsăm influențați de ei și nu ne trăim propriile vieți. Este firesc să existe influențe din partea factorilor înconjurători și a multor alți factori (familiali, sociali, financiari etc), dar nu este în regulă când ne croim viața pentru a obține lucruri cu care vrem să ne lăudăm în fața celorlalți. Nu este sănătos să luptăm în viață pentru lucruri pe care nu ni le dorim pentru ele, ci ni le dorim pentru că le vor și alții.
Poate că nu ar fi rău să nu mai alergăm după ce aleargă toți ceilalți și să ne stabilim propriile ținte, să luptăm pentru lucrurile în care chiar credem și pe care le dorim cu adevărat în viața noastră.