De ce oamenii spun (în glumă sau nu) lucruri care deranjează?

În ultimul timp, am participat la câteva evenimente sociale și am interacționat mai mult decât de obicei cu oamenii și am observat că unora le place să îi pună pe ceilalți în dificultate. Adică nu au nicio problemă în a-i duce pe ceilalți într-o zonă de disconfort sau mai puțin plăcută.

Inițial, mă gândeam ca pentru a define genul acesta de interacțiune să folosesc termenul de jignire, dar cred că este puțin prea mult pentru situațiile la care mă refer.

Poate pentru a ieși în față sau pentru a demonstra cât de importanți sunt ei, unii oameni îi pun pe ceilalți (de obicei persoane pe care le cunosc sau despre care știu sau cred că stiu diferite lucruri) în dificultate. Și m-am trezit întrebându-mă de ce fac acești oameni astel de lucruri.

Inițial am crezut că aceste persoane nu realizează faptul că vorbele lor îi deranjează pe alții (și, probabil, în unele situații chiar a fost vorba despre așa ceva), doar că, am văzut cum unii chiar acest lucru urmăreau: să îi pună în dificultate pe alții, voiau să îi vadă cum reacționează sau cum răspund respectivei provocări. Totuși, mie mi se părea că duceau lucrurile un pic mai departe (prea departe?). Adică, din dorința de a obține o reacție (de la persoana cu care discutau sau de la cei prezenți la conversația respectivă) exagerau cumva. Sau din dorința de a fi în centrul atenției ori de a demonstra câte lucruri știu despre ceilalți. Bănuiesc că motivele sunt (și pot fi) multe. Mă uimește ușurința cu care aruncăm în jurul nostrum cuvinte, fără să ne asumăm și răspunderea pentru consecințele lor. Este adevărat că nu toți facem acest lucru, ci doar unii dintre noi și nu tot timpul, cid oar îna numite situații. Dar parcă sunt din ce în ce mai mulți astfel d eoameni și din ce în ce mai multe astfel de situații. Sau așa mi se pare mie.

Adevărul este că poate că și eu sunt de vină, pentru că am început să fiu prea atentă la cuvinte, la ceea ce transmit ele și la modul cum sunt folosite cuvintele (sau frazele), Mai mult decât înainte. Și este posibil ca doar eu (sau doar puține persoane) să fi perceput lucrurile într-o manieră mai puțin plăcută, iar pentru ceilalți să nu fi fost decât o altă situație potențial amuzantă.

Probabil că adevărul este undeva la mojloc: și oamenii încearcă să fie în centrul atenției cu orice preț, dar și modul în care o fac să nu fie, uneori, plăcut pentru cei din jur.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *