Încercând să ne proiectăm o viață perfectă sau să atingem obiectivele pe care ni le-am propus, la un moment dat, credem că suntem stăpânii absoluți ai vieții noastre și ai viitorului. Suntem supărați, frustrați și dezamăgiți atunci când lucrurile nu ies așa cum ne doream sau așa cum ne așteptam noi, ne forțăm limitele și ridicăm ștacheta pentru că vrem, mereu, mai mult (din toate punctele de vedere). Doar că nu realizăm că suntem niște persoane cu vulnerabilități, care nu pot reacționa ca un robot sau ca o mașină atunci când ne sunt afectate punctele sensibile.
Este foarte ușor să ne creăm o imagine de oameni duri, de oameni exigenți, de oameni siguri pe ei care știu totul și care au totul. Problema este că toți avem sensibilitățile noastre, punctele noastre slabe pe care cineva, care ne vrea răul sau care nu vrea să ajungem unde ne dorim, le poate folosi foarte ușor împotriva noastră.
Într-o societate competitivă ca cea de azi, este mai greu este să recunoaștem față de noi înșine că avem vulnerabilități. Ne credem invincibili, avem tendința să demonstrăm tuturor cât de puternici suntem, cât de rezistenți suntem și cât de pregătiți pentru orice ne-ar pregăti viața suntem. Uităm de punctele nostre slabe, uităm că a fi om înseamnă să avem defecte și calități, uităm că lucrurile (și oamenii) la care suntem sensibili ne fac oamenii care suntem.
Prinși în a ne asigura partea materială a vieții (care se pare că a preluat controlul în societatea de azi), dorind să realizăm tot ce ne propunem sau tot ce ne cer standardele sociale, ne transformăm în altcineva și uităm să fim noi înșine.
Este imposibil ca cineva să fie permanent invincibil, puternic. Fiecare dintre noi are momente mai bune și momente mai puțin bune, zile în care toate lucrurile merg și zile în care nimic nu pare să se lege, așa că nimeni nu poate fi doar puternic, sigur are și momente în care este slab sau găsește pe cineva mai puternic ca el.
Dar azi nu voiam să vorbesc despre oameni puternici, ci despre ce se ascunde în spatele oamenilor puternici și, de fapt, în spatele fiecăruia dintre noi.
Deși vrem să părem într-un fel, în realitate, toți avem vulnerabilități (pe care le recunoaștem sau nu), toți avem puncte slabe și puncte tari. Dar dincolo de toate acestea toți avem o fragilitate pe care, de cele mai multe ori, nu vrem să o vedem (nu mai zic să o recunoaștem). Poate să fie vorba de fragilitate fizică, emoțională, psihologică etc.
Putem să negăm cât vrem noi că ea există, problema este că, la un moment dat, ne va izbi (lovi) atât de tare încât ori va prelua controlul asupra vieții noastre ori ne va schimba prioritățile sau modul de a privi viața pe termen lung.