Mă gândeam, zilele trecute, la acest lucru. Am reușit să acceptăm în viața noastră tot felul de mașini și utilaje care fac ceea ce făceau strămoșii noștri, adică ne fac munca, dar ce facem cu timpul care ne-a rămas la dispoziție?
Printre multe alte posibile răspunsurila această întrebare, în ultimul timp am început să mă gândesc că oamenii au astfel mai mult timp ca să rănească unii pe alții, ca să se urască unii pe alții, ca să le dorească altora să li se întâmple lucruri neplăcute.
În mod normal, oamenii atunci când au timp liber fac lucruri care le palc, alături de oameni dragi. Doar că nu prea se întâmplă acest lucru. În societatea de azi, se crede că trebuie să dispui de mulți bani ca să te bucuri de viață, iar oamenii își petrec fiecare clipă liberă pentru a mai obține o sursă de venit, pentru a mai strange bani pentru a se răsfăța mai târziu.
Problema este că oamenii nu mai știu să se relaxeza și să se bucure de ceea ce au. Văzând cum trăiesc alții sau cum le arată alții că trăiesc, și fiind nemulțumiți de cum trăiesc ei, ajung să îi învidieze sau să îi urască pe cei care arată că își permit lucruri scumpe.
Cred că toți, la un moment dat, ne-am dorit lucruri pe care le-am văzut la alți oameni, care ori nu știau ori nu meritau (din punctul nostrum de vedere) să se bucure de ele. Iar de aici până la invidie sau răutate nu este decât un pas.
În societatea de azi se promovează oamenii ironici, care îi fac pe alții să se simtă prost (uneori chiar îi umilesc) sau care promovează tot felul de sentimente negative (resentimente?).
Parcă suntem încurajați să ne izolăm din ce în ce mai mult unii de alții, să ne răcim unii de alții, să nu socializăm decât pe rețelele de socializare, nu față în față. Iar oamenii din spatele laptop-urilor nu sunt adevărați (reali), ci așa cum cred ei că ar trebui să fie, așa cum vor alții să fie sau așa cum li se cere să fie.
Și, de multe ori, oamenii se pierd (pe ei înșiși, dar și contactul cu realitatea) în lumea virtuală, uită că și celălalt este o persoană ca și el, cu sentimente, cu probleme, cu griji și îl transformă într-o țintă sau în cineva care este obligat să îi suporte crizele de nervi, refulările etc.
Ca să răspund întrebării din titlul articolului: poate că tot acest timp liber pe care ar trebui să îl avem (uneori îl avem, alteori nu îl avem) nu ne face neapărat mai răi, dar sigur nu ne face nici mai buni.