Trăim vremuri în care societatea este condusă de lucruri materiale și de încurajarea acumulării de bunuri. Sunt sigură că și în alte vremuri partea materială a fost important (cea mai importantă?), doar că, în ultimul timp, mi se pare că strângem lucruri de dragul de a le strânge, cumpărăm bunuri pentru că avem senzația că avem nevoie de ele și facem provizii, ca și când ar urma sfârșitul lumii. Este ca și cum am fi niște depozite în care trebuie să se afle permanent o grămadă de produse.
Este adevărat că trăim vremuri în care se consumă mult (și multe) și în care suntem încurajați să cumpărăm și să consumăm multe. Dar parcă viața noastră ar trebui să fie și despre altceva.
Sunt sigură că toți cumpărăm mult, indifferent că ne trebuie sau nu respectivele lucruri, le cumpărăm. Proporția între ce consumăm și ce aruncăm depinde de fiecare familie în parte, dar este sigur că se aruncă multe lucruri de tot felul.
Și am ajuns să mă întreb, dacă nu ne dorim, dacă nu consumăm, dacă nu avem nevoie, de ce trebuie să cumpărăm și să ne facem permanent provizii?
Așa cum spuneam la început, suntem încurajați să facem acest lucru. Dar, dincolo de această încurajare (poate ar fi mai corect termenul de manipulare, dar prefer, momentan, să folosesc termenul de încurajare), aș vrea să știu și eu de ce ne încăpățânăm să cumpărăm multe lucruri de care nu avem nevoie (fapt pe care îl știm atunci când le cumpărăm) și pe care, mai devreme sau mai târziu, oricum le vom arunca? De ce ne batem joc de timpul nostru (când facem atâtea cumpărături fără rost), de banii noștri (pentru că deși ieftine, atunci când iei multe astfel de produse, sumele devin măricele), de spațiul nostru (pentru că le depozităm în locuri în care am putea așeza alte lucruri sau le-am putea lăsa deschise)?
Nu cred că mai există pe lumea aceasta oameni care nu aibă rezerve (stocuri, ca să nu zic adevărate depozite) de produse acasă. Ba mulți s-au obișnuit să înceapă mai multe produse din aceeași categorie și, deși sunt conștienți că nu le pot termina pe toate, le folosesc în paralel spunând că nu vor să se plictisească folosind doar un singur produs sau le încep și uită de ele (pentru că nu le au la îndemână) sau efectiv nu au timp (fizic) să le termine până expiră (pentru că, să nu uităm, orice produs are un termen de valabilitate).
Poate că ne pierdem cu toții în căutarea produselor care ni se potrivesc, în achiziționarea celor care ne fac să ne simțim bine (sau doar ne dau această senzație), încât uităm că viața nu este doar pentru a etsta produse sau pentru a avea cât mai mule produse.
Și totuși, toți avem acasă provizii de tot felul. Și încă nu s-a anunțat sfârșitul lumii…