Voi începe acest articol cu definițiile termenilor, ca să fiu sigură că sunt înțeleasă corect. Dicționarul Explicativ al Limbii Române pe care îl am eu definește egoismul drept atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor celorlalți, iar egoistul ca stăpânit de egoism, determinat de egoism, care denotă egoism. Acum, că am lămurit aspectele privind definițiile cuvintelor importante din articol, pot să trec la subiect.
Am impresia că oamenii de azi nu mai văd dincolo de ei și de lumea lor. Nu mai sunt în stare să înțeleagă că, în această lume, mai există și alți oameni cu alte probleme, griji, preocupări. Se concentrează doar pe propriile nevoi sau pe cele ale celor apropiați și sunt imuni la solicitările, dorințele, durerile sau suferințele celorlalți.
Deși trăim vremuri în care se promovează ajutorarea celor nevoiași, oamenii nu fac gesturi caritabile decât pentru a demonstra celorlalți cât de buni sunt sau pentru a scăpa de sentimente de vinovăție pentru lucruri mai puțin plăcute pe care le-au făcut sau la producerea cărora au participat în vreun fel sau altul.
Oamenii de azi chiar nu mai știu să vorbească frumos cu cei cu care se întâlnesc, nu mai știu să aibă răbdare cu cei care înțeleg mai greu ceea ce li se spune sau procesează mai greu informațiile pe care le primesc, nu mai știu să zâmbească celorlalți sau să le ofere o vorbă bună celor care par a avea nevoie de ea.
Azi nu mai avem timp pentru toate aceste lucruri. Pentru că trăim sub presiunea (falsă) a timpului (avem senzația că nu avem timp să facem toate lucrurile pe care am vrea să le facem sau pe care credem că ni le cere societatea să le facem), nu mai suntem în stare să îi tratăm pe ceilalți așa cum ne-ar plăcea nouă să fim tratați. Pentru că ne concentrăm doare pe nevoile și grijile noastre, uităm că în aecastă lume mai există și alți oameni cu alte probleme (poate mai grave ca ale noastre), cu alte nevoie (poate mai stringent decât ale noastre) și ne punem pe primul loc în orice situație, fără să vedem că, în jurul nostrum, mai există și oameni care au prioritate în fața noastră.
Dezvoltăm tot felul de obsesii față de oameni care au ceea ce vrem noi să avem sau despre care credem că ne-au luat ceea ce credeam că ni se cuvine. Și ne alimentăm toate emoțiile negative, nereușind să vedem că viața înseamnă mai mult decât lucrurile materiale pe care ni le dorim atât de mult.
Poate nu ar fi rău să privim cu atenție în jur și să vedem că există oameni care au nevoie de ajutorul nostru, dar nu știu (sau nu pot) să îl ceară, oameni cărora, uneori, le este de ajuns o vorbă bună, o încurajare sau un umăr pe care să se sprijine. Și poate astfel d eîntâlniri ne mai schimbă și prioritățile pe termen scurt sau pe termen lung.