Am mai scris despre această zi în anul 2022 (https://vanitate.ro/?p=820), dar parcă simt nevoia să mai scriu despre acest subiect.
De la Agerpres am aflat că în Raportul Mondial al Fericirii (realizat anual) din 2023, România mai avansase cu câteva locuri față de 2022 – de pe locul 28, a ajuns pe locul 24. Iar ziare.com ne informează că a apărut raportul fericirii din 2024, în care România ajunge pe locul 32.
Nu vreau să repet ce am scris deja în articolul anterior privind subiectivitatea sondajelor și a modului în care se face aceasă ierarhie (cred că și articolele din Agerpres și cel de pe ziare.com ne ajută să înțelegem că este vorba de percepție, în primul rând), pentru că nu cred că topul celor mai fericite și celor mai puțin fericite țări contează azi.
Cred că Ziua fericirii este mai mult decât atât. Este despre fiecare dintre noi și despre cum vede și cum înțelege fiecare dintre noi fericirea, pentru că suntem atît de diferiți, încât nu putem fi introduși toți în același etalon și evaluați în același fel. Iar a evalua fericirea (așa cum fac cei care realizează raportul mondial al fericirii) este foarte greu și extrem de subiectiv și lipsit de lucruri concrete. Fericirea în sine este o stare, trăită diferit de fiecare dintre noi.
Chiar uitasem că azi este ziua internațională a fericirii, dar mi-a amintit un mesaj de pe WhatsApp despre această zi. Pentru că a fost o zi cu destul de multe lucruri de realizat, am uitat, la fel de repede cum am aflat, despre semnificația acestei zile.
Pentru mine, această zi a început cu cineva care mi-a spus că am chef de filosofie de dimineață (atunci când am întrebat, într-un anumit context, dacă există perfecțiune) și a continuat cu reacția cuiva, din urmă cu doar câteva minute, care a zis că sunt poetă (sau văd viața într-un mod poetic) atunci când îi explicam că viața nu înseamnă doar lucruri practice și că avem nevoie și de lucruri care să ne facă să ne simțim bine, chiar dacă nu sunt utile sau nu ne ajută în vreun fel. Se poate spune că, pentru mine, ziua fericirii a însemnat trecerea de la filosofia de dimineață la poezia de seară (ca să mă simt și eu bine azi, de ziua fericirii).
Cred că, în această lume, sunt și oameni care nu știu ce este fericirea și care nu știu să serbeze fericirea, așa că nu ar fi rău să ne bucurăm de zilele frumoase din viața noastră și să încercăm să fim fericiți, atât cât putem, alături de oamenii dragi.