Obișnuiți cu ritmul vieții noastre, cu alergatul după o grămadă de lucruri, cu faptul că suntem tot timpul ocupați și mereu în luptă cu timpul (care parcă nu ne mai ajunge să facem tot ce am vrea să facem), putem să fim mai calmi? Adică suntem în stare să nu ne enervăm din orice? Putem să privim lucrurile și detașați, nu doar extrem de implicați și extrem de agitați?
Cel mai simplu ar fi să privim traficul câteva momente și am avea un răspuns clar și rapid la aceste întrebări: NU. Dar nu despre trafic este vorba în articolul de azi.
Pentru că vrem ca totul să se desfășoare repede sau să se termine repede, pentru că ne așteptăm ca totul să se întâmple așa cum ne-am imaginat, pentru că nu avem răbdare pentru nimeni și pentru nimic, orice ne perturbă atenția, concentrarea sau activitatea ne scoate din sărite.
Nu mai știm să avem răbdare sau să numărăm până la 10 înainte să ne enervăm sau să explodăm de nervi.
Oamenii de azi par (sunt?) mereu agitați și nervoși. Nu au răbdare să îi asculte până la capăt pe ceilalți, nu au răbdare să privească atent în jur, nu au răbdare să citească instrucțiunile de folosire pentru lucruri noi și nici să înțeleagă explicațiile pe care le oferă ceilalți.
Parcă sunt permanent în pragul unei crize de nervi și nu au nevoie de prea multe provocări pentru a izbucni.
Așa că revin la întrebarea din titlu: știm să nu ne enervăm din orice? Adică știm să ne controlăm emoțiile negative și să trăim zile fără nervozitate?
Cred că răspunsul este foarte simplu și a mai fost spus o dată în acest articol: nu, nu cred că oamenii știu să își păstreze răbdarea.
Avem tendința să ne enervăm din orice, oricând. Ni se pare că toți și toate sunt împotriva noastră sau ne dau motive să ne enervăm.
Suntem atât de prinși în ceea ce numim noi viață, încât nu mai știm să ne detașăm și să încercăm să prioritizăm lucrurile. Ne pierdem în lucrurile care ne irită și pierdem din vedere faptul că de noi depinde calitatea vieții noastre.
Dacă suntem mereu nervoși, agitați, încrâncenați, supărați, despre ce calitate a vieții am mai putea vorbi?
Dacă nu avem răbdare nici măcar în relația cu cei dragi, despre ce fel de viață mai vorbim?
Poate nu ar fi rău ca, din când în când, să ne mai controlăm emoțiile negative și să investim energie și resurse în situațiile cu adevărat importante și să nu ne pierdem în lucruri puțin importante și superficiale.