Trăim vremuri când lumea trăiește online (deci public). Când totul se întâmplă online și când toată lumea vrea să arate cât de bine o duce (ce are, unde stă, pe und ese plimbă, cu cine se plimbă, cu ce se plimbă etc).
Trăim vremuri când toți vor să dea exemple, când toată lumea are proiecte sociale și când toți vrem să fim altceva (altcineva?) decât suntem.
În toată nebunia aceasta, ne trezim că ne dorim să avem viețile pe care vedem pe rețelele de socializare că le duc alții. Și am ajuns să mă întreb de ce ne dorim viețile altora?
Pentru că suntem nemulțumiți de viețile pe care le avem (le-am construit)? Ne nemulțiumește ce avem sau ce nu avem? De unde vine nevoia aceasta de a trăi viața altcuiva? Nu cumva noi ne-am construit singuri viețile pe care le trăim și ar trebui să ne mulțumim cu ele?
Pentru că vrem mai mult decît avem? Este în natura umană să vrea, mereu, mai mult, și, din acest motiv, ne dorim ceea ce au alții?
Pentru că nu am reușit să avem ceea ce credeam că merităm să avem sau ceea ce ar fi trebuit să avem, din punctul nostru de vedere?
Pentru că ne deranjează că unii au mai mult (din ceea ce se vede în mediul online), iar noi nu am ajuns la nivelul lor?
Și cred că mai pot găsi câteva variante de posibile răspunsuri. Bănuiesc că fiecare dintre noi are propria variant de răspuns la întrebarea din titlul articolului.
Dar aș vrea să înțeleg mentalitatea oamenilor care nu văd ce se întâmplă în propria viață și declară că își doresc să trăiască precum cei care se cred modele de viață din mediul online.
Cât de sărac (spiritual, emoțional, social și financiar) trebuie să fi ca să nu vezi câte lucruri ai realizat în viața ta și să îți dorești viața altuia? De fapt, nu viața altuia, ci momentele din viață pe care o persoană din online le face publice, vrând să atraă atenția sau să demonstreze cât de important și de avut este.
De multe ori, cei care vor să trăiască viețile altora nu cunosc decât ceeea ce văd (adică ceea ce aleg cei pe care ei îi consideră modele, să le arate) și nu știu prețul pe care aceștia îl plătesc pentru a afișa acea viață fără griji, fericită, împlinită. Dar nu cunosc ce se ascunde în spatele acelor imagini și acelei vieți aparent perfecte. Poate dacă ar ști, nu ar mai fi atât de mulți oameni care să își dorească să trăiască viața altora, în loc să o trăiască pe a lor.