Tot observ că oamenii nu mai comunică normal, nu mai vorbesc în mod natural, ci sunt mereu afectați, superiori celorlalți, își dau (singuri) importanță. Nu mai știu să fie ei înșiși și se transformă în ceea ce ar vrea ei să fie sau în ceea ce cred ei că trebuie să fie.
A început să mă deranjeze tonul superior pe care îl folosesc unii oameni. Pentru că nu îi caracterizează, pentru că ei cred că vorbind astfel fac parte dintr-un grup select, elitist, important. Dacă există situații când acest ton poate fi folosit (este utilă folosirea lui), acest lucru nu înseamnă că trebuie să îl folosim permanent. Devine deranjant. Pentru că pare fals. Pentru că demonstrează că persoana care îl folosește nu este sinceră, ci doar încearcă să fie ceva (cineva?) care nu este.
Problema este că unora le place acest ton, s-au obișnuit cu el sau își doresc lucrurile care stau în spatele lui (poziție socială, nivel de trai, oportunități, posibilități de a avea ce își doresc sau de a ajunge acolo unde vor etc) și îl folosesc în viața de zi cu zi, în relația cu ceilalți. Și sunt din ce în ce mai mulți oameni care fac acest lucru. Iar copiii îi copiază perfect pe adulți, învățând, de mici, că folosind un astfel de ton pot obține tot ce își doresc (sau pot ajunge mai aproape de ceea ce își doresc).
De ce, oare, oamenii nu înțeleg că doar folosind un ton superior sau afectat nu devin superiori celorlalți? Cred că nimănui nu îi place să fie tratat de sus sau privit ca și când nu ar fi cineva important. Și totuși, sunt din ce în ce mai mulți oameni care folosesc tonul afectat când vorbesc despre tot felul de lucruri (mai mult sau mai puțin importante). Faptul că folosesc tonul respectiv nu îi face și pe ei importanți, ci ridicoli, iar ei chiar nu realizează acest lucru. Sunt deranjați dacă cineva îndrăznește să le atragă atenția asupra acestui lucru.
Din dorința de a ajunge cât mai repede cât mai sus depunând cât mai puțin efort, din dorința de a arde cât mai multe etape, unii dintre noi ajung să se transforme în alte persoane. În oameni care folosesc un ton afectat când vorbesc despre lucruri (și situații) cotidiene, în oameni care nu mai știu cine sunt și nici nu vor să afle acest lucru, în oameni care își urmăresc scopuri care, de cele mai multe ori, nici măcar nu sunt ale lor.
Dar folosirea tonului respectiv îi face să se simtă importanți și ei chiar au nevoie să se simtă astfel.