Am căutat online să văd ce se sărbătorește pe 22 februarie și am descoperit că este Ziua Mondială a Gândirii, Ziua Mondială a Yoga, Ziua a Cercetășiei (nici măcar nu știam că există acest termen în limba română), dar și Ziua cu o singură sarcină de îndeplinit. Și mi-a atras atenția ultima dintre ele.
Mi se pare interesant că se remarcă, la nivel mondial, faptul că avem multe sarcini, că există multe activități de desfășurat și că, pierzându-ne în atâtea lucruri de făcut, nu reușim să le ducem la sfârșit pe toate sau nu așa cum ar trebui (cum ar merita?).
Culmea este că, deși există o astfel de zi la nivel mondial, deși toată lumea vede că suntem cu toții asediați de sarcini, în continuare curg activități de făcut cu termene din ce în ce mai scurte, de parcă nimeni nu este interesat de efeciență sau de modul în care se realizează sau se finalizează sarcina respectivă.
Uneori am senzația că cineva, în mod premeditat, ne ocupă timpul cu tot felul de activități (unele importante, unele mai puțin importante, unele eficiente, altele mai puțin eficiente) ca și când și-ar dori doar să ne dea de lucru și nu este interesat, neapărat, de rezultatul (rezultatele) respective activități.
Din câte am înțeles din ce am studiat despre ziua de 22 februarie, această zi nu se referă doar la realizarea unei singure sarcini întreaga zi, ci la a face lucrurile pe rând, la a acorda timp și atenție fiecărei activități până la terminarea acesteia (sau până când considerăm noi că este terminată), după care putem trece mulțumiți și liniștiți la următoarea.
Am impresia că viața noastră, în ansamblul ei, nu doar cea profesională, are nevoie de o astfel de zi. Ne concentrăm mereu pe prea multe lucruri, vrem să știm cât mai multe lucruri în cel mai scurt timp, urmărim toate schimbările din societate (și pe cele care ne privesc și pe cele care nu ne privesc) și ne pierdem în atâtea informații pe care le obținem și în atâtea activități pe care ar trebui să le desfășurăm.
Poate că nu este de ajuns o singură astfel de zi pe an, pentru că avem nevoie să ni amintească mai des să nu ne pierdem în amănunte, să ne concentrăm pe ceea ce este important pentru noi și să încercăm (pe cât posibil) să ducem la îndeplinire activitățile (sarcinile) pe care le avem de făcut. Ca să nu ne mai pierdem în atâtea sarcini de îndeplinit și atâtea termene de respectat.