În ultimul timp am observat că oamenii nu mai știu să mai vorbească decât despre pensii, salarii, cum își suplimentează veniturile și cum cheltuie banii (pentru produse și servicii scumpe sau foarte scumpe). Și am rămas uimită că oamenii nu par să caute sau nu vor să caute alte subiecte. Majoritate se plâng de faptul că nu le ajung banii, deși, dacă îi asculți cu atenție, ai să auzi că și-au cumpărat ceva nou în ultimul timp, că au achiziționat recent ceva (bunuri sau servicii) sau că fac planuri să plece în vacanțe. Permanent parcă oamenii cheltuie banii pe care nu îi au. Și chiar nu înțeleg acest lucru.
Faptul că peste tot în mass-media se vorbește doar despre scumpiri, despre creșteri de prețuri, despre cât de rău trăim nu înseamnă că avem o viață grea. Înseamnă doar că ne-am obișnuit cu un confort sau că ne dorim să avem ce au alții și că nu suntem dispuși să trăim cu mai puțin sau să facem economii.
Oamenii de azi ori se plâng că nu au bani suficienți ori sunt revoltați că alții au mai mulți bani (pentru că văd la televizor că sunt categorii de persoane cu venituri mari și sunt supărați că nu au și ei acces la sumele respective).
Sunt uimită cât de ușor vorbesc oamenii despre sume mari de bani sau despre sume pe care nici măcar într-o viață de om nu le-ar putea acumula. Dar au o ușurintă în a rosti aceste sume, care pe mine mă sperie.
Am ajuns să ne urâm unul pe altul pentru că unii au, iar alții nu au diferite lucruri, fără să realizăm că așa este normal: nu putem avea toți totul, unii au anumite lucruri, alții au alte lucruri.
Ce mă uimește pe mine este ușurința cu care au ajuns să se înșele oamenii unii pe alții. Cât de ușor este să fie unii păcăliți și să rămână fără bani pentru ziua de mâine și cât de mult se bucură alții pentru banii obținuți ușor, doar pentru că au reușit să convingă diferite categorii de oameni (mai vulnerabili) să le dea bani sau să le dea acces la bani.
Mi-aș dori să se vorbească mai puțin de bani și să nu mai evaluăm totul în jurul nostrum în funcție de bani. Pentru că lumea și viața ănseamnă (sau ar trebui să însemne) mai mult decât niște bancnote sau decât un card care ne asigură accesul la bunuri și servicii pe care ni le dorim.
Nu chiar totul se cumpără cu bani. Dar aceasta este deja o altă discuție…