Azi am început activitatea la muncă foarte devreme. Nici nu am ajuns bine la birou (nici nu am apucat să intru), că, deja, aveam parte de sarcini pentru întreaga zi. Pentru că există persoane pe lumea aceasta care nu au ce face și inventează lucruri care îngreunează activitatea celorlalți. Eu m-am înscris azi în rândul celor care au trebuit să întocmească documente pentru ca alții să le analizeze sau să aibă ce să studieze. Este frustrant când se întâmplă astfel de lucruri, dar nu avem cu cine să ne certăm.
Oricum, am reușit să duc la bun sfârșit activitatea (și materialul imens pe care îl aveam de pregătit) fără să mă enervez, deși au fost tentații din toate părțile. Pentru că toți erau supărați că li se cereau date șipentru că li se trasau sarcini peste activitățile curente.
Mă bucur că am reușit să termin ziua de azi fără să mă cert cu cineva. Chiar am respectat un termen la limită pentru că am aflat de el cu câteva minute înainte să expire, dar, pentru că aveam informațiile strânse, am reușit să respect timpul alocat.
Adevărul este că nu am mai avut de mult timp o astfel de zi. Am mai avut zile cu ședințe care își schimbau des orele de începere (https://vanitate.ro/?p=1449) sau zile în care nu reușeam să fac nimic din ce mi-am propus (https://vanitate.ro/?p=1277), dar azi a fost o zi plină, dar nu stresantă. Adică nu am avut contacte cu oameni dificili sau care să îmi consume din energie, ci am fost lăsată să fac lucrurile în ritmul meu, după regulile mele și, deși am avut mult de lucru, nu a fost enervant sau stresant.
Pe de altă parte, am observat că lucrez destul de bine sub presiune. Reușesc, cumva, să mă organizez și să așez lucrurile așa cum îmi doresc sau așa cum mi se solicită.
Azi am structurat cumva date pe care le dețineam deja și pe care le cunoșteam (în mare parte), pentru că mai lucrasem cu ele săptămâna trecută.
Deși nu prea am avut timp să fac pauze și am cam fost la limită cu timpul, nu a fost o zi grea. Sau nu am simțit eu că ar fi fost o zi dificilă. Pentru că am trecut, de multe ori, prin astfel de zile și am reușit să mă mobilizez astfel încât să rezolv situațiile respective.
Mă bucur că nu mai sunt toate zilele mele atât de pline (în urmă cu ceva timp acesta era ritmul meu zilnic) și că mai există și zile în care apuc să mai schimb câteva vorbe cu colegii mei și mai aflu cum sunt, ce mai fac, nu doar solicit date pe care să le includ în tot felul de materiale pe care le cer oamenii care nu au ce face.