Azi nu a fost o zi grea la birou, ci doar plină (bănuiesc că majoritatea oamenilor au la început de an multe lucruri de făcut), însă m-au supărat două persoane și am văzut cum, din cauza emoțiilor negative generate de situațiile respective, rămân fără energie și fără chef de nimic.
Inițial am crezut că m-au lăsat fără energie activitățile pe care le-am desfășurat la birou, dar, analizând mai bine situația, am constatat că supărarea mi-a consumat din răbdare, energie și timp.
Și am început să mă gândesc că nu ar trebui să mă mai supăr atât de tare și atât de repede pentru lucruri care nu sunt foarte importante. Ziua de azi m-a obosit fără ca eu să fi depus vreun efort mai mare decât ieri sau decât în orice altă zi din ultima perioadă.
Pentru că am ajuns acasă și nu mai aveam putere să mai fac nimic, deși îmi propusesem să mai rezolv câte ceva. Pur si simplu nu am găsit energie ca să mă apuc de ceva.
Și îmi dau seama că vina este doar a mea. Nu ar fi trebuit să mă supăr atât de tare, ar fi trebuit să tratez lucrurile cu mai multă superficialitate sau cu mai puțină seriozitate. Adică nu se întâmpla nimic grav dacă luam lucrurile mai ușor.
Poate că nu ar fi rău ca, de acum încolo, înainte să mă supăr, să văd dacă chiar merită să mă supăr. Pentru că mi s-au părut mai grave consecințele supărărilor mele de azi, decât ale situațiilor care mi-au adus acea stare.
Ce fel de viață putem avea dacă ne simțim permanent epuizați și nu mai reușim să fim noi înșine sau să facem lucruri pe care ni le propunem să le facem?
Este adevărat, pe de altă parte, că un om obosit, un om epuizat, un om concentrat doar pe lucrurile care îl deranjează, un om permanent revoltat sau predispus la supărare și nervozitate este mai ușor de manipulat. Dar nu despre acest lucru vreau să vorbesc azi. Ci despre ce ar trebui să facem ca să nu mai fim atât de epuizați și de obosiți. Adică despre ce stă în puterea noastră să facem pentru a nu ne mai consuma atât de mult, pentru a nu ne mai lăsa copleșiti de emoții negative care, necontrolate, pot ajunge să ne conducă viața.
Nu știu dacă soluția este detașarea de situațiile din viața noastră sau îndepărtarea de cei care ne provoacă astfel de stări (pe de altă parte atunci când ne supără cei dragi, cum am putea să ne îndepărtăm de ei?), dar cred că este important să realizăm care sunt cauzele stărilor noastre proaste și să încercăm să lucrăm la aceste cauze, ca să nu mai aibă efectele negative pe care le cunoaștem deja.