Pentru mine, mult timp Cotroceniul a reprezentat reședința oficială a Președintelui României și atât. Târziu am realizat că Administrația Prezidențială are sediul în aceeași curte cu Palatul Cotroceni. Iar, în urmă cu puțin timp timp, mi s-a ivit ocazia să vizitez Palatul Cotroceni, așa că am făcut-o: am mers în vizită la Muzeul Cotroceni. Și mi-a plăcut foarte mult.
Este interesant că președinții României de după Revoluție au ales ca reședință oficială sediul aflat în aceeași curte cu Palatul Cotroceni, parcă pentru a asigura continuitatea conducerii țării din același loc, chiar și după ce țara a devenit republică.
Este puțin obositor turul Palatului (pentru că este mult de văzut), dar merită tot efortul. Nu vreau să vorbesc prea mult despre ce este în acest palat (săli, dormitoare, biblioteci etc) sau cui aparțineau, cine le-a gândit sau cine le-a pus în aplicare, ci despre impresiile pe care mi le-a lăsat această vizită.
Spre exemplu, nu am știut că pe vremea lui Nicolae Ceaușescu în Palatul Cotroceni a funcționat Palatul Copiilor, adică cei mici s-au bucurat de toate lucrurile care erau în acel palat. Pe de altă parte, tot Nicoale Ceaușescu a fost cel care a întreținut acest palat, având de gând (din ce spunea ghida pe care am avut-o) să îl folosească drept casă de oaspeți pentru președinții și regii care ar fi vizitat România.
Nu ai cum să reacționezi decât cu uimire și încântare când ajungi în palat. De la un capăt la celălalt (noi am vizitat etajul I, etajul II, pivnița și biserica) ești uimit de luxul existent de care s-au bucurat regii României la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, iar de unele dintre lucrurile care le asigurau confortul ne bucurăm și noi azi (lift, încălzire centralizată etc).
Este atât de frumoasă experiența în sine, că trebuie să treacă ceva timp după respectivul moment ca să conștientizezi ce s-a întâmplat, pentru că în timpul vizitei ești atât de copleșit de ceea ce vezi, ceea ce auzi (am avut parte de o ghidă foarte informată și comunicativă) și ceea ce simți, ca să înțelegi ce ți se întâmplă.
Este interesant că în curte exista gara regală, că exista o cale ferată care ajungea până la Cotroceni, iar regii se urcau în tren pentru a ajunge la reședința lor de la munte (Castelul Peleș de la Sinaia).
Categoric, mai vreau să mai ajung la Palatul Cotroceni în anii următori, pentru că am senzația că, sub impulsul primei vizite, mi-au scăpat unele aspecte importante. Așa că este posibil să mai ajung la acest muzeu în viitorul apropiat sau îndepărtat.