Am trecut de multe ori pe lângă Muzeul Național de Istorie a României, dar, din diferite motive, nu găseam timp să îl vizitez. Până zilele trecute, când mi-am propus să intru și să văd ce găsesc în acest muzeu. Fără să am așteptări de vreun fel. Și nu am fost dezamăgită. Din contră.
Mi-au plăcut expozițiile organizate de acest muzeu, începând cu tezaurul istoric, continuând cu copia după Columna lui Traian și terminând cu expoziția în care erau prezentate pietre din cetățile grecești și romane care au existat pe teritoriul României de azi.
Am descoperit că piesele din tezaurul istoric al României sunt de pe întregul teritoriu al țării și nu doar din anumite județe, așa cum credeam eu. Găsim acolo tot felul de podoabe de pe vremea dacilor până în ziua de azi, chiar și coroana regală (confecționată din oțelul unei țevi dintr-un tun otoman capturat în timpul Războiului de Independență în bătălia de la Plevna – 1877), dar și o grămadă de alte obiecte prețioase și bijuterii care constituie dovezi ale istoriei noastre.
Când am intrat în muzeu, un angajat, când mi-a prezentat expozițiile existente și cum ajung la ele, mi-a spus că cel mai nou exponat din tezaur este Premiul Nobel primit de George Emil Palade în 1974, donat, de curând, de familia Palade Muzeului de Istorie a României, premiu pe care l-am găsit într-o vitrină în tezaur (și m-am bucurat când l-am descoperit).
Apoi mi-a plăcut faptul că am găsit bucăți din Columna lui Traian (copia existentă în muzeu), explicate pentru toată lumea, adică momente de luptă, dar și momente de pregătire a luptei, momente de după luptă, portretele lui Decebal și Traian etc.
A fost impresionant că unii oameni au reușit să deslușească toate aceste lucruri pe columnă și ne-au arătat și nouă, celorlalți, ce au identificat ei.
Apoi am văzut expoziția din perioada cetăților grecești și romane și am observat că au fost multe exponate din cetățile Histria și Tomis (ambele din județul Constanța de azi), dar și-au găsit locul și unele din Potaissa (județul Cluj de azi), Troesmis (județul Tulcea de azi) și din alte județe ale țării.
Când eram la această expoziție, am observat un bărbat și un copil (de 8-10 ani) care aveau o discuție în contradictoriu într-o limbă străină (greacă, mi-am date eu cu părerea), apoi am văzut-o pe partenera bărbatului (și mama copilului) care a filmat cu telefonul întreaga expoziție, părând fascinată de ceea ce a găsit în ea.
În concluzie: mi-a plăcut experiența vizitării Muzeului Național de Istorie a României.
P.S: Pentru cei interesați de Ziua Națională a României muzeele din București au fost deschise, iar intrarea la acestea a fost gratuită.