Ați observat că în societatea de azi, în lumea de azi, nimeni nu mai are răbdare? Totul se desfășoară pe repede înainte, totul trebuie să aibă viteză și să se întâmple acum și să aibă consecințe acum, altfel nu contează. Totul trebuie să fie dinamic și să sufere schimbări permanent, altfel ne plictisim sau nu mai prezintă interes.
Doar că, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa. De multe ori avem nevoie de timp și de răbdare ca să asimilăm lucruri, ca să înțelegem lucruri, ca să lăsăm lucrurile să se desfășoare în voia lor.
Parcă oamenii au uitat să aibă răbdare (sau au scos cuvântul din vocabularul lor și din viața lor?). Au uitat că unele lucruri au nevoie de timp ca să se sedimenteze.
Graba care caracterizează societatea de azi nu este decât un efect al superficialității lumii de azi. Da, am mai zis că lumea de azi este superficială și nu este, în totalitate, un lucru rău. Și totuși, atunci când nu mai există profunzime și tot ce ne caracterizează este efemer, puțin important și izvorât din orgolii, parcă superficialitatea nu mai sună atât de bine.
De ce nu mai avem răbdare? Pentru că vrem ca totul să se întâmple acum. Vrem să trăim acum, vrem să simțim acum, vrem să avem tot ce ne dorim acum. Și, ca să obținem toate acestea, trebuie să depunem permanent eforturi, trebuie să fim în mai multe locuri în același timp, trebuie să alergăm dintr-un loc în altul, trebuie să ne concentrăm la ce este important (sau ce credem că este important sau ce ni se spune că este important) și nu ne mai rămâne nimic pentru cei dragi sau pentru noi înșine. Ne consumăm pentru lucrurile așa zis importante și nu mai avem răbdare să privim în jur (ca să înțelegem mai bine ce se întâmplă) sau să petrecem timp cu cei dragi (ca să înțelegem care ne sunt prioritățile).
Ne pierdem în lucruri și situații puțin importante și nu mai găsim răbdare pentru a fi alături de cei dragi sau nu vedem când au nevoie de noi. Sau nu mai știm să le fim alături.
Lumea de azi ne consumă pe toți, din toate punctele de vedere, dar, dacă încercăm (poate și reușim – cine știe?) să încetinim puțin ritmul și să găsim răbdare pentru a aștepta lucruri (situații sau oameni) importante pentru noi, poate vom ajunge să înțelegem că viața este mai mult decât viteza pe care o trăim zilnic și că fiind mai puțin ocupați și mai puțin rapizi nu este un lucru neapărat negativ. Și poate învățăm să trăim în ritmul nostru, nu al societății.