Adică știm să le alocăm timp, resurse, așa cum merită? Să fim prezenți alături de ei cu adevărat, nu doar cu fizicul? Să nu ne lăsăm influențați de probleme de la locul de muncă sau alte lucruri de același tip și să fim prezenți cu totul atunci când ne aflăm alături de cei dragi?
Avem senzația că cei dragi au obligația să ne înțeleagă de fiecare dată când noi avem probleme sau avem altceva de făcut (ceea ce noi, la momentul respectiv, considerăm mai important decât timpul petrecut alături de cei dragi) și suntem suprinși când ei ne solicit atenția sau prezența pe care nu le-am oferit-o de mult timp.
Poate că nu ar fi rău ca, din când în când, să ne punem și în pielea lor și să fim cei înțelegători, cei care sacrifică timpul lor și resursele de care dispun pentru a fi alături de cineva care are alte priorități, care îi lasă tot timpul baltă, pe care nu se pot baza pentru a planifica ceva.
Poate ar trebui să ne mai oprim din această fugă permanent după ceva ce nu putem avea și să ne gândim la cei apropiați, la cât de importanți sunt pentru noi și unde i-am plasat pe lista priorităților noastre. Deși spunem că familia și cei dragi sunt importanți, de multe ori am sacrificat timpul petrecut cu ei pentru a lucre sau a face tot felul de lucruri pentru alții, în defavoarea celor apropiați.
Dacă am reuși să fim sincere cu noi înșine, dar și cu cei dragi, am reuși (singuri sau împreună) să petrecem timp de calitate împreună. Și să fim prezenți atunci când se întâmplă lucruri importante sau când este nevoie de prezența sau sprijinul nostru.
În lumea aceasta în care toți ne dorim mai mult decât avem (fără să înțelegeme că ceea ce avem deja este foarte important și ar trebui păstrat, nu sacrificat pentru ceva ce s-ar putea să nu avem nevoie în viața noastră), în care suntem încurajați să vrem și să consumăm mai mult (deși ceea ce avem ne este, de multe ori, suficient), într-o astfel de lume, nu știm să îi apreciem pe cei dragi. Nu știm să le dovedim locul important pe care îl ocupă în viața noastră și nu știm să le spunem câtă nevoie avem de ei în viața noastră. Și nici nu știm să le oferim aceste lucruri când ei ni le cer sau au nevoie de ele.
Așa că nu ar fi rău ca, din când în când, să ne reanalizăm prioritățile și să plasăm pe primul loc (sau pe primle locuri) persoanele importante din viața noastră.