Azi am avut ghinionul de a intra în contact, în plan profesional, cu o persoană care mi-a consumat toată energia. Frustrant a fost că, de fapt, am simțit că mi-a înlocuit energia mea pozitivă cu energia ei negativă. Și a fost complet neplăcut.
Din acest motiv, m-am gândit că fiecare dintre noi, la un moment dat, a avut de-a face cu astfel de persoane. Eu, astăzi, m-am simțit golită de energie (ca și cum mi-a fost luată împotriva voinței mele), dar și de toate emoțiile, după întâlnirea cu persoana respectivă. Pentru a-mi reveni, cât de cât, a trebuit să consum ceva cu mult zahăr, așa că am devorat o ciocolată (întreagă!), nu am savurat-o și nici nu am mâncat-o, ci pur și simplu am devorat-o). Dar tot nu mi-am revenit în totalitate.
Și m-am trezit întrebându-mă dacă, nu cumva, chiar există acei așa ziși vampiri energetici (oameni despre care se spune că se hrănesc cu energia noastră). Eu așa m-am simțit azi: ca și când o forță exterioară mi-a luat toată energia și a lăsat în urmă, inițial, doar nervozitate, agitație, irascibilitate, după care a rămas doar letargie și lipsă de chef pentru a face ceva.
De multe ori spunem că putem să controlăm interacțiunile noastre cu ceilalți, că știm ce și cum să transmitem sau să primim. Dar ce facem cu o astfel de persoană? Mai ales dacă nu avem cum să o evităm, pentru că este necesar să lucrăm cu ea? Cum ar putea cineva să facă față o perioadă mai lungă de timp unei astfel de persoane?
Mie, persoana de azi a reușit să îmi dea ziua peste cap, pentru că nu am mai avut putere să fac mai nimic dintre activitățile pe care mi le planificasem pentru această după-amiază. Dar cred că acest lucru s-a întâmplat și pentru că nu sunt obișnuită cu astfel de oameni. Și nu știu cum să gestionez interacțiunile cu ei. Adică nu știu cum să aloc cât mai puțină energie interacțiunilor cu astfel de oameni.
În general, îmi place să vorbesc cu oamenii, să aflu ce mai fac, să discutăm generalități (și nu numai!), sau să le spun ce anume vreau de la ei ori ce le pot oferi.
Azi, însă, am simți că mă lovesc de un zid. De parcă persoana cu care încercam să comunic era un zid în care se loveau cuvintele mele, care se întorceau tot la mine, răsucite, transformate în ceva negativ, deloc plăcut.
A fost o experiență neplăcută, pe care nu aș vrea să o retrăiesc. Doar că, de acum-încolo va trebui să lucrez cu persoana respectivă, așa încât va trebui să mă gândesc foarte serios cum o voi aborda sau cum îi voi răspunde dățile viitoare când vom interacționa.