În societatea de azi se vorbește permanent despre dezvoltare personală, despre evoluție, despre progres, despre variantele noastre mai bune, dar și despre faptul că putem să facem mai mult sau putem să avem mai mult. Doar că, axați pe ceea ce am putea avea (la un moment dat), nu prea știm să privim în jurul nostru și să găsim lucrurile frumoase și oamenii frumoși care fac parte din viața noastră acum și care ne pot ajuta să avem o viață bună acum, nu doar la un moment dat.
Cam așa se poate defini viața omului de azi: concentrat pe viitor, pe ce ar putea fi sau pe ce ar putea avea, pierde din vedere prezentul și uită (sau nu știe) să trăiască azi. Este permanent cu gândul la ziua de mâine. Și apoi se întreabă când au trecut anii și a ajuns bătrân.
M-am trezit întrebându-mă dacă în lumea de azi, aflată în permanentă mișcare, o lume agitată și atentă la tot ce se întâmplă, știm să găsim lucrurile pozitive din viața noastră? Adică dacă suntem în stare să dăm la o parte frustrările legate de neîmpliniri sau de obstacole care nu ne dau voie să ajungem acolo unde vrem, supărările cauzate de lucrurile care voiam să se întâmple în viața noastră și nu s-au întâmplat, tristețea și negativitatea care ne invadează pe toate canalele de comunicare și să reușim să găsim și aspectele frumoase ale vieții noastre?
Influențați de negativitatea promovată de mijloacele de comunicare în masă și de lucrurile rele pe care acestea le prezintă, mai găsim putere în noi să contrabalansăm informațiile despre lucruri rele care se întâmplă în lume cu lucruri bune care există în viața noastră?
Suntem în stare să nu alunecăm spre deprimare și depresie și să găsim, în viața noastră, lucruri frumoase care să ne ajute să ne simțim mai bine?
Putem să vedem că viața noastră înseamnă și lucruri plăcute, nu doar nenorocirile și dezastrele prezentate nonstop de televiziunile de știri?
Găsim putere să privim în jurul nostru pentru a ne bucura de lucrurile frumoase, momentele plăcute, situațiile avantajoase și oamenii dragi?
Văd mereu în jurul meu oameni care renunță ușor, la primul obstacol mai serios, la a face ce ăși doresc, văd oameni care nu mai au speranță și nu mai au încredere ăn nimic, oameni care vor să controleze totul pentru că au senzația că doar ei știu să facă bine lucrurile. Văd oameni oameni obosiți, văd oameni triști, văd oameni stresați, văd oameni epuizați.
Și aș vrea să văd oameni zâmbitori, oameni deschiși la lucruri noi, oameni relaxați, oameni plăcuți. Dar mai știu oamenii de azi să zâmbească sau să se relaxeze?