Din ce în ce mai multe reclame prezintă oameni care declară că iubesc produsele (sau serviciile) cărora le fac publicitate. Și am început să mă întreb: oare chiar iubim lucrurile respective sau o fi vreun efect al publicității care ne asaltează mereu de peste tot?
Este normal să ne dorim un nivel de trai bun. Chiar mai bun decât cel avut până acum. Este normal să ne dorim să avem lucruri care ne oferă ceea ce ne dorim, dar de aici până la a spune că iubești un produs (un serviciu) sau efectul pe care acesta îl are, mi se pare cam mult.
Putem să spunem că ne place cum ne simțim după ce încercăm respectivele produse (sau servicii), putem să spunem că ne simțim mai bine în propria noastră piele sau că ne dă o siguranță sau o strălucire care ne face să ne simțim importanți, dar nu văd unde apare dragostea în acest context comercial.
Este adevărat că ne-am obișnuit atât de mult cu publicitatea, care a pătruns în toate aspectele vieții noastre, încât simțim că nu putem trăi fără ea (este doar o senzație cauzată de prezența reclamelor în toate mediile în care intrăm sau cu care avem contacte), dar nu cred că am ajuns în stadiul în care nu mai suntem în stare să iubim alți oameni, ci iubim lucruri (acum îmi amintesc de filmul în care era prezentată o relație între o femeie și un android, film despre care am scris în luna mai 2022 https://vanitate.ro/2022/05/16/despre-un-film-care-priveste-spre-viitor-in-ceea-ce-priveste-relatiile-interpersonale-sau-despre-cum-va-fi-viitorul/).
Oare pentru că nu mai știm (nu mai vrem?) să iubim oameni (pe cei din jurul nostru), preferăm să ne îndreptăm spre lucruri care nu ne resping, care nu ne contrazic, care ne oferă (sau ar trebui să ne ofere) ceea ce pretind?
Sau poate nu mai știm să mai iubim (nu mai știm să trăim acest sentiment) și atunci spunem că iubim lucruri pentru că nu am descoperit (sau am uitat) cum este să iubim?
Sau folosim foarte ușor verbul a iubi pentru că nu suntem conștienți de puterea acestui cuvânt (dar cred că aici ar exista un subiect pentru un întreg alt articol)?
Cineva ar putea spune că exagerez și că ar trebui să las oamenii să se exprime cum vor, fără să îi analizez. Poate să fie și aceasta o variantă.
Sau poate este vorba doar de mine și de atenția mea la modul în care ne exprimăm și la ce transmitem prin cuvintele folosite, pentru că sunt mai sensibilă decât mulți dintre oamenii de azi la ceea ce comunicăm și la cum comunicăm.