Am scris, la sfârșitul lunii august a anului 2021, despre acest subiect (https://vanitate.ro/2021/08/31/despre-starea-de-bine/), doar că, atunci, starea de bine era generată de o excursie extrem de plăcută în Delta Dunării.
Doar că, m-am surprins zilele acestea gândindu-mă, cu bucurie, la unele aspecte, care, până acum, îmi dădeau stări de supărare, stres, tristețe.
În una din situații a fost vorba de o speranță care mi-a fost dată de cineva pentru a face ceva ce îmi place. Și am rămas surprinsă cât de bucuroasă am fost doar de posibilitatea de a face acel lucru. Și am constatat cât de anostă, rutinată și lipsită de bucurii era viața mea din ultima perioadă. Ca și cum eram fără speranță. Ca și cum eram într-un tunel și nu vedeam nicio luminiță, nicio șansă de a ieși din întuneric.
În altă situație, a fost vorba despre a achiziționa un lucru pe care mi-l doream, dar, pe care, din cauza prețului, nu îl puteam cumpăra (nu pentru că nu mi l-aș fi putut permite, ci, pentru că, avem cu toții limite de buget pe care ni le impunem noi sau pe care ni le impune viața socială pe care o ducem). Doar că, am găsit o ofertă cu o reducere foarte mare (de 40%) la respectivul produs și, deși chiar și așa depășea bugetul pe care mi-l impusesem pentru acea achiziție, mi-am călcat pe inimă (m-am gândit să îmi fac o bucurie) și am cumpărat lucrul pe care mi-l doream. Și nu am regretat deloc. Ba, din contră, m-a bucurat produsul cumpărat și faptul că este exact ceea ce îmi doream. Sau chiar mai mult.
Dar ceea ce m-a surprins, plăcut, a fost cât de mult m-am bucurat (după ce m-am împăcat cu ideea că am depășit bugetul alocat inițial!) de lucrul achiziționat. Eram ca un copil care își primise jucăria dorită în dimineața de Crăciun.
De mult timp nu am mai experimentat o astfel de senzație (pentru că, de obicei, când ajung în momentul achiziției unui lucru ce îmi depășește bugetul, mă reorientez spre cele care se încadrează în buget și fac cam același lucru și, deși mă bucur și de acestea, parcă nu este același lucru).
Iar aceste două situații (plus alte câteva) mi-au (re)amintit că viața înseamnă să ne bucurăm de fiecare zi. Să ne dăm voie să ne simțim bine. Să ne dăm voie să fim, uneori, superficiali (așa cum am fost eu în situația achiziționării lucrului pe care mi-l doream), dacă acest lucru ne face fericiți, chiar și pentru puțin timp.
Câteodată, avem voie (chiar și noi maturii) să ne bucurăm, din toată inima, de lucrurile pe care ni le dorim și pe care le obținem (cu un efort ori cu un preț, dar, categoric, merită!) sau să sperăm că în viața noastră vor apărea lucruri frumoase, care ne vor ajuta să ne dezvoltăm și să ne folosim experiența, abilitățile și cunoștințele acumulate până în prezent.