Îmi trece prin minte această întrebare de ceva timp, de când am văzut că oamenii vor să audă doar lucruri care le convin, doar lucruri care le conferă avantaje, lucruri care îi fac să se simtă importanți. Dar scapă din vedere realitatea. Adică ceea ce ar trebui să existe, nu ceea ce vor ei să fie sau cum cred ei că ar trebui să stea lucrurile.
Am crezut că această observație a mea este greșită, că nu am evaluat bine situațiile, oamenii și reacțiile acestora, dar, după ce a trecut ceva timp de când mă tot gândesc la acest subiect, văd că nu m-am înșelat.
Oamenii au capacitatea de a-și construi propria lume, propria realitate, care, de multe ori, este departe de ceea ce văd și ce simt ceilalți.
Mi-aș dori să fim cu toții mai ancorați în realitate, mai conștienți și de punctele noastre bune, și de cele mai puțin bune și mai pregătiți pentru ceea ce ne rezervă viața: și bun și mai puțin bun.
Problema este că văd din ce în ce mai mulți oameni care își construiesc propria lume, se înconjoară de oameni care le spun ce vor să audă și, când ajung să înfrunte realitatea vieții, constată că nu sunt pregătiți sau au depresii sau cad până când nu se mai regăsesc pe ei înșiși.
Cred că este de datoria fiecăruia dintre noi să aibă alături oameni în care au încredere și oameni care să le spună adevărul și atunci când este de bine, dar, mai ales atunci când este de rău.
Este adevărat că nu este plăcut întoteauna când cineva te aduce cu picioarele pe pământ sau când ți se spun lucruri care te deranjează, dar, poate că astfel, realizezi că viața nu este așa cum crezi sau așa cum ți-o proiectezi și că este bine să lași loc și imprevizibilului (care, uneori este ceva pozitiv, iar alteori ceva negativ).
Cineva ar putea spune că exagerez atunci când susțin că oamenilor de azi le place să fie mințiți. Dar cum aș putea crede altceva când oamenii de azi acceptă în jurul lor doar alți oameni care le cântă în strună, care le spun cât de minunați și frumoși și deștepți și puternici sunt și nu acceptă alături de ei (sau îndepărtează pe acei) oameni care le spun că uneori mai greșesc sau alteori este loc de mai bine?
Când nu acceptăm realitatea, când suntem dezamăgiți de noi sau de locul unde ne aflăm la un moment dat, ajungem să credem în ce ne spun alții, care, interesați să câștige ceva de la noi, ne spun ce cred ei că vrem să auzim sau ce știu că ne-ar plăcea să auzim.
Drept concluzie: cred că oamenilor le place să fie mințiți și încurajează acest gen de comportament. Dar este doar concluzia mea în urma analizării oamenilor din jurul meu și oamenilor cu care am intrat în contact (social, profesional etc).