În lumea de azi, când toți urmărim ceva, când toți ne dorim ce au ceilalți, când toți vrem să ajungem undeva (sau cineva?), cât de sinceri mai putem (mai avem voie) să fim? Sau mai putem fi sinceri cu ceilalți și cu noi înșine? Mai este loc pentru sinceritate în viața noastră? Sau ne-am obișnuit atât de mult să spunem ce credem că trebuie să spunem sau ce vor alții să audă, încât nici nu mai știm ce este sinceritatea?
Ni se pare normal să ne ascundem în spatele aperențelor sau să ne prezentăm în fața celorlalți așa cum credem că ar trebui să fim (nu așa cum suntem în realitate). Iar, uneori, ajungem să credem chiar și noi că suntem persoanele pe care le-am construit. Doar că, în viață vor exista momente sau situații în care adevăratul nostru caracter va ieși la iveală. Momente sau situații în care nu mai putem disimula sau în care nu vom mai avea unde să ne ascundem de noi înșine și de cine suntem. Și atunci vom fi obligați să ne confruntăm cu noi înșine, să aflăm cine suntem și ce vrem de la viață și de la lume.
Nu știu dacă societatea de azi are nevoie de sinceritate sau vrea (îi place) să fie mințită.
Este adevărat că am devenit cu toții foarte superficiali și ne lăsăm vrăjiți de aparențe, de imagine, de ceea ce vedem, fără să încercăm să aflăm ce se ascunde în spatele aparențelor, imaginii și lucrurilor vizibile.
Dar chiar ne dorim să fim mințiți și manipulați? Pentru că, trebuie să recunoaștem că, relația dintre minciună și manipulare este apropiată și direct proporțională. Un om mințit este ușor de manipulat, pentru că atunci când crede tot ce îi spunem, este ușor să îl convingem să facă ce ne dorim noi, nu ce vrea el.
Cred că oamenii sinceri de azi sunt puțini. Da, sunt oameni care pretind că sunt sinceri sau sunt sinceri cât au un interes (cât le convine), dar oamenii care își spun sincer părerea sunt puțini. Poate pentru că, uneori, sinceritatea rănește? Poate pentru că nu vrem (ne este rușine?) să le spunem celor dragi adevărata noastră părere despre un subiect sau despre o situație? Sau poate pentru că nu mai știm sau am uitat să fim sinceri (a trecut atât de mult timp de când am fost sinceri și nu mai știm să facem acest lucru)?
N-ar fi rău să încercăm, din când în când, câteva exerciții de sinceritate, adică să spunem exact ce credem despre ceva, astfel încât să nu uităm să fim sinceri.
Și s-ar putea să ne simțim mai bine în propria noastră piele dacă reușim să fim sinceri (cel puțin din când în când).