Zilele acestea m-am văzut, într-un context relaxat și nu în localitatea în care locuiesc, cu o fostă colegă. După ce a părăsit locul de muncă unde eram colege, și-a schimbat domeniul de activitate cu totul și, de când a plecat (sunt câțiva ani deja), nu m-am mai întâlnit cu ea deloc.
Așa că a fost surprinzător să o găsesc într-un loc unde am fost într-unul din ultimele week-end-uri și să avem o conversație scurtă, de câteva minute, timp în care am aflat o grămadă de lucruri despre ea și despre cum se simte în noua postură, după atâția ani de când nu ne-am văzut.
M-am bucurat să o găsesc relaxată, pentru că, în ultima perioadă înainte să plece era destul de agitată și de afectată de stres, de griji privind ce lăsa în urmă, dar și ce o aștepta în viitor. Probabil că și decizia de a pleca a afectat-o destul de mult, dar și demararea de noi proiecte în viața ei a generat gânduri de tot felul și oboseală.
Cred că mi-a plăcut că am găsit o altfel de persoană decât o știam eu: mai sigură pe ea, mai conștientă de propria valoare, mai experimentată și mai hotărâtă să se bucure de viață decât până acum (acest acum fiind, de fapt, momentul din urmă cu câțiva ani).
Inclusiv lucrurile pe care a apucat să mi le spună în cele câteva minute de conversație arătau un om care a învățat să găsească un echilibru între viața personală și cea profesională, un om care deși a recunoscut că a trecut destul de greu peste plecarea de la locul de muncă unde eram colege, a reușit să fie pe propriile picioare și să își construiască un viitor care i-a asigurat tot ce avea nevoie.
Dincolo de surpriza că ne-am găsit într-un loc în care nu mă așteptam (și sigur nici ea nu se gândea că ne-am putea vedea), cred că întâlnirea cu ea mi-a amintit de momente frumoase din viața mea, de oameni frumoși (care în momentul prezent, din diferite motive, nu mai fac parte din viața mea profesională), de situații care ne-au provocat pe amândouă și de lucruri care ne-au adus bucurii.
Altfel nu reușesc să îmi explic zâmbetul meu prezent pe fața mea toată ziua de după momentul în care m-am întâlnit cu ea.
Această revedere mi-a dat o stare de bine, mi-a înfrumusețat toată ziua, mi-a amintit că în viața mea au existat oameni de calitate și care, deși au ales să plece (pe plan profesional), au lăsat în urma lor regrete (pentru că nu mai sunt), speranțe (că vor reuși în noua lor viață) și respect (pentru ceea ce au făcut și ceea ce au lăsat în urma lor).