Este firesc ca, de-a lungul vieții, să avem relații cu cei din jurul nostru, relații care, in unele cazuri, se termină, unele liniștit, natural, altele urât, cu scandal, lăsând în urmă o grămadă de răni și de durere (uneori chiar traume).
Pentru că am văzut cum s-au născut și cum s-au terminat tot felul de relații în jurul meu, am ajuns să mă întreb cum ajung oamenii care se iubesc atât de mult (uneori făcându-mă să cred că fiecare dintre ei este jumătatea unui întreg) să se urască atât de mult, după diferite perioade de timp?
Am scris acum 2 ani despre diferența dintre a iubi și a avea o relație (https://vanitate.ro/2021/08/15/a-iubi-e-diferit-de-a-avea-o-relatie/), dar articolul de atunci nu răspunde întrebării din titlul celui de azi.
Am identificat două situații de relații între cei care se iubesc.
Prima situație este aceea în care, din diferite motive (personale, sociale, economice etc), deși au sentimente puternice unul pentru celălalt, cei doi care alcătuiesc cuplul nu sunt pur și simplu compatibili.
A doua situație este cea în care doi oameni care se iubesc hotărăsc să meargă împreună în viață, iar, la un moment dat, din diferite motive, ajung să se urască. Aceasta este situația despre care voiam să scriu în articolul de azi.
și mai este situația (destul de rară în ziua de azi) a celor care reușesc să se iubească și să aibă, toată viața, o relație frumoasă.
Revenind la situația din titlul articolului, am ajuns, inevitabil, la și mai multe întrebări.
Ce se poate întâmpla pe parcursul unor ani de zile (uneori mai mulți, alteori mai puțini) cu doi oameni care ajung din a fi (a gândi ca, a simți ca) o ființă la a nu suporta să fie (să trăiască) împreună și la a răspândi jigniri și cuvinte urâte și grele despre celălalt?
În momentul în care încep o relație bazată pe iubire, cei doi acceptă că vor exista multe momente frumoase, dar și destule momente mai puțin frumoase, acceptă că există posibilitatea să evolueze diferit (profesional, social, economic etc), acceptă că vor avea și victorii, dar vor suferi și înfrângeri, vor avea bucurii și speranțe, dar vor avea și dezamăgiri și decepții.
Dacă doi oameni maturi au acceptat toate acestea, cum ajung să nu se mai suporte reciproc? Cum ajung să distrugă relația pe care au construit-o atât de greu? Cum ajung să se vadă dușmani unul pe celălalt? Unde a dispărut dragostea? Unde au dispărut înțelegerea, acceptarea, sentimentele frumoase pe care le-au avut unul pentru celălalt? Cum au ajuns sentimentele negative, de genul urii, să le conducă viața și să le distrugă relația?
Am scris în ianuarie 2023 despre dorința de a distruge a oamenilor de azi (https://vanitate.ro/2023/01/10/despre-dorinta-de-distrugere-a-oamenilor-de-azi/), dar cred că în cadrul relațiilor interpersonale este mai mult decât așa ceva.
Sau poate ar trebui să fim învățați și încurajați să construim mai mult (lucruri, relații), decât să distrugem. Poate că apelăm la varianta ușoară – distrugerea, pentru că este mult de muncit la varianta construire sau poate pentru că nu știm că există varianta de construire a relației (nu o vedem din cauza problemelor sau grijilor zilnice sau nu o observăm ca și exemplu sau model în jurul nostru).