Am scris în luna octombrie 2022 despre acest subiect (https://vanitate.ro/?p=1229), dar simt nevoia să revin cu alte gânduri și concluzii în acest domeniu.
La fel ca în primul articol despre oamenii superficiali, inspirația mea a venit de la o persoană cu care am contacte profesionale uneori și pe care nu o înțelegeam în anumite situații. Și, analizând situațiile și reacțiile persoanei respective, am aflat de ce: pentru că este o persoană nesigură, o persoană care nu are propriul punct de vedere și care este adaptabilă oricând, oriunde.
Capacitatea ei de adaptare este lucrul care m-a pus pe gânduri: nimeni nu se poate adapta atât de ușor în medii foarte diferite și alături de oameni foarte diferiți. Poate că, la început am fost invidioasă pe capacitatea ei de adaptare, dar, ulterior, am realizat că persoana nu avea la ce să se adapteze, pentru că nu avea o personalitate conturată, nu știa prea bine cine este și ce vrea de la viață. Și încerc să nu fiu negativă în evaluarea mea (deși poate așa pare momentan), dar vreau să fiu realistă.
La fel ca în articolul anterior, m-a frământat comunicarea mea cu persoana care a fost inspirația prezentului articol și nu înțelegeam de ce nu pot să mă apropii de ea. Respectiva persoană nu îmi inspira nimic (nici pozitiv, nici negativ) și nu rămânea nicio impresie în urma contactului cu ea. Prima dată m-am gândit că nu îi ofer suficientă atenție sau nu sunt suficient de deschisă în relația (profesională) pe care o am cu ea. Dar, în realitate, lucrurile nu stăteau așa. Urmărind modul de relaționare dintre noi, am văzut că problema era la respective persoană, pentru că nu este sigură pe ea și pentru că nu știe să își prezinte punctul de vedere astfel încât să fie auzit de altcineva (de alții).
Și m-au uimit concluziile mele, pentru că mă aștept ca o persoană matură să știe ce vrea și să știe să spună ceea ce vrea astfel încât să și obțină respectivul lucru. În momentul în care ai un ton nesigur, oricât de grav ar fi ceea ce spui, pierde din importanță sau pierzi, pur și simplu, atenția celui căruia îi transmiți informația respectivă.
Poate că exagerez și eu în unele privințe, pentru că analizez multe (aproape totul?) și evaluez oamenii prin prisma experienței mele (profesionale și personale), scăpând din vedere multe lucruri care mi-ar putea schimba părerea.
Și totuși… Atunci când lucrezi cu un om o anumită perioadă de timp și simți că nu ai o conexiune, deși ai încercat să ai o legătură cu respectivul om, poate nu ai cu cine să te înțelegi pentru că respectiva persoană nu știe ce vrea de la sine, de la viață, de la ceilalți.