De ce au oamenii secrete?

Am scris despre secrete și minciuni în urmă cu doi ani, în luna august 2021 (https://vanitate.ro/2021/08/08/secretele-sunt-minciuni-sau-nu/), dar zilele acestea am început să mă gândesc mai mult la secrete și la motivația/motivațiile  oamenilor pentru a avea secrete. Deși mulți dintre noi nu își doresc să aibă secrete față de cei dragi, cu toții ajungem să ținem ascunse față de aceștia lucruri importante sau mai puțin importante.

Nu vreau să vorbesc acum despre faptul că, de multe ori, atunci când avem secrete alegem să credem că astfel îi protejăm pe cei dragi de lucruri care i-ar putea afecta în sens negativ sau de consecințele negative ale lucrului nedivulgat. Poate voi vorbi despre acest aspect într-un alt articol.

Acum m-ar interesa să aflu de ce aleg oamenii să nu spună celor dragi lucruri care îi afectează pe ei și pe cei din jurul lor. Mai ales că, de multe ori, un secret ne macină în interior pentru că, de obicei nu sunt lucruri plăcute, frumoase sau pozitive, ci lucruri puternice care pot întrista sau pot îndurera pe cei implicați sau pe cei aflați în apropierea celor implicați.

Dincolo de faptul că ne place să credem că îi protejăm de lucrul ținut ascuns, de ce au oamenii secrete față de cei dragi? De ce aleg să nu spună ce gândesc sau ce simt? Cred că fiind cei care transmit respectivul secret, vor avea soarta mesagerilor din războaiele din istorie (să nu uităm expresia: nu ucideți mesagerul!)?

Sau nu vor să se implice în partea negativă generată de secret?

Sau nu vor să își asume consecințele generate de lucrul nedivulgat?

Sau nu vor să aibă vreo legătură cu lucrul ținut ascuns?

sau nu vor să fie văzuți într-o altă lumină decât cea pe care o doresc?

Sau nu vor să recunoască lucruri pe care și le doresc?

Sau urmăresc să obțină ceva prin nedivulgarea respectivului lucru?

Cred că posibilele variante de răspuns la întrebarea din titlul articolului sunt foarte multe și nu am cum să le cuprind eu pe toate în acest articol.

Trebuie doar să recunoaștem că, oricât de bine am cunoaște (sau am crede că am cunoscut) o persoană, există și aspecte din viața respectivei persoane pe care nu le cunoaștem și există și trăsături ale personalității acesteia pe care nu a dorit să ni le arate sau pe care nu am știut noi să le vedem.

Trebuie să acceptăm că și secretele fac parte din viața noastră (indiferent de motivația celui care are secretul respectiv) și că trebuie să respectăm oamenii și secrete lor, pentru că fac parte din ceea ce sunt respectivii oameni și pentru că există întotdeauna o explicație sau o justificare a faptelor și a actelor lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *