Știm să ne înfruntăm temerile?

Pentru că viața este simplă (am scris despre viața simplă și fericire în luna martie 2023 – https://vanitate.ro/2022/03/29/despre-viata-simpla-si-fericire/), dar noi o complicăm (am scris despre de ce ne complicăm singuri viața în luna mai 2023 –https://vanitate.ro/2023/05/14/de-ce-ne-complicam-singuri-viata/), oare știm să ne înfruntăm temerile?

Știm să luptăm cu lucrurile de care ne temem? Sau știm cum să facem față lucrurilor care ne provoacă teamă?

Cred că, de fapt, ne obișnuim să stăm departe de lucrurile de care ne temem și alegem să le ocolim (pe cât putem), încercând să nu avem o confruntare cu acestea sau cu ceea ce simțim în legătură cu ele.

De multe ori, când alegem să înfruntăm lucrurile care ne sperie, aflăm (cu uimire) că temerile noastre erau greșite sau că nu aveam de ce să ne temem.

Alteori, având o confruntare cu ceea ce ne sperie, aflăm lucruri inedite despre noi și învățăm că există aspecte pozitive în orice experiență.

Iar, alteori, aflăm că aveam motive să ne temem de anumite lucruri, dar înfruntarea temerilor noastre ne ajută să aflăm cine ne sunt prieteni și cine nu, cine este alături de noi și cine ne abandonează la primul hop sau găsim în noi putere pentru a face față consecințelor situațiilor respective.

Nu cred că noi, în esență, ca oameni, suntem lași și că din acest motiv evităm să înfruntăm lucrurile (situațiile sau persoanele) care ne sperie. Cred că încercăm să ne convingem singuri că nu este nevoie să ajungem față în față cu lucrul (situația sau persoana) care ne înspăimântă și căutăm explicații și scuze ca să nu îi facem față.

Ca să răspund întrebării din titlul articolului: nu, nu cred că știm să ne înfruntăm temerile.

Cred că ne înfruntăm temerile atunci când nu există altă soluție, când suntem presați de împrejurări sau de alte circumstanțe sau când suntem obligați (într-un fel sau altul) să facem față situațiilor respective.

Ni se pare mai simplu să evităm să ajungem în astfel de situații și ni se pare comod să stăm departe de ele. Și, astfel, adunăm în viața noastră tot felul de lucruri negative, de oameni pe care îi evităm și de situații pe care le ocolim, doar pentru că nu găsim suficient curaj (îndrăzneală, dacă vreți) pentru a le înfrunta.

Problema este că acest comportament al nostru ajunge să fie imitat de cei mici care se află în jurul nostru și, în loc să îi învățăm să fie deschiși și să încerce să asimileze cât mai multe experiențe pozitive, îi învățăm să fie defensivi, să nu răspundă provocărilor vieții și, astfel, să piardă momente frumoase (și oameni frumoși) care ar fi putut face parte din viața lor.