După ce, în această lună iulie a anului 2023, am tot avut zile toride, în care aproape ne-am topit la soare, astăzi a venit și reversul medaliei: furtunile puternice (ploile torențiale și vântul care mătură tot în calea sa). De fapt, de ieri a început un vânt puternic, dar temperatura era tot ridicată, o situație pe care cu toții am resimțit-o ciudat și ne-a făcut să ne întrebăm cum este posibil să fie și vânt, iar temperatura pe care o simțim să continue să fie peste 33 sau 34 de grade. De obicei, vântul este răcoros, plăcut și ajută la diminuarea caniculei. Noi fiind obișnuiți ca adierea vântului să reducă temperaturile din termometre, nu am înțeles vremea de ieri, când era și cald și vânt (dar un vânt cald). Aproape toți oamenii cu care am intrat în contact erau uimiți de ceea ce simțeau, pentru că trăiau senzații noi (vremuri noi?).
Iar astăzi a venit ploaia (de fapt, de azi noapte a început urgia). Problema a fost că au căzut cantități atât de mari de apă în perioade scurte de timp, încât nu mai făceau față nici relieful, nici canalizările, iar apa trecea lejer de gleznele oamenilor.
A fost nevoie să ajung azi în altă parte a orașului, iar, când am ajuns la destinație, deși ploua destul de tare, a fost bine, în sensul că, deși m-am udat (puțin) pe picioare, nu a fost derajant. Părea o răcorire plăcută după căldurile din zilele precedente.
Când m-am întors, însă, la birou, (deși am vrut să aștept să se mai domolească ploaia, acest lucru nu s-a întâmplat și a trebuit totuși să mă întorc la locul de muncă), am nimerit o ploaie torențială extrem de puternică și, având în vedere că plouase o perioadă lungă de timp, se adunase multă apă pe stradă și, de la locul în care am parcat mașina până la birou (un drum de 1 minut – 1 minut și jumătate) am reușit să îmi ud pantalonii până la genunchi, pantaloni care nu s-au uscat nici măcar acum (nici măcar sandalele nu s-au uscat până a trebuit să plec de la birou).
Apa de pe străzi era atât de multă și erau atât de multe șuvoaie încât, oriunde ai fi călcat, te udai pe picioare. Dar te udai până la genunchi, nu era vorba despre vreo glumă sau despre un capriciu.
Cred că au fost zone în oraș în care nu s-a putut circula nici măcar cu mașina în perioada respectivă (și eu am avut ceva emoții, azi, cu autoturismul într-o intersecție prin care a trebuit să trec, pentru că apa era destul de înaltă).