Se spune că iubirea ne face mai buni, că ne îmbogățește viața, că ne ajută să ne cunoaștem mai bine și să cunoaștem mai bine lumea în are trăim…
Dar, uneori (sau doar unora dintre noi li se întâmplă acest lucru?), iubirea este egoistă. Ca și cum doar acest sentiment este important, ca și cum doar el contează.
Dar, analizând lucrurile, am început să mă întreb dacă nu cumva oamenii sunt egoiști și, în numele iubirii, fac (sau spun) lucruri în propriul folos, reușind să lase impresia că au acționat sub imperiul sentimentelor? Și, astfel, oamenii ca mine ajung să se întrebe dacă iubirea este egoistă sau nu?
Cred că, fiecare dintre noi are propria părere despre iubire, propriile așteptări, iluzii, speranțe și toate acestea se reflectă în modul în care iubesc pe cineva sau modul în care se comportă în astfel de momente.
Atunci când iubim, vrem să fim cei mai importanți în viața persoanei iubite și ne așteptăm să fim o prioritate pentru ea. Doar că, în lumea în care trăim, mai există probleme sau lucruri de rezolvat și nu se poate respira permanent doar iubire. Și nu vorbesc despre gelozie, în acest articol. Ci despre posesivitatea unora dintre oameni atunci când iubesc. Despre nevoia lor permanentă de a fi împreună cu persoana respectivă, de a fi permanent în mintea persoanei respective și de a neglija orice altceva (sau pe altcineva) doar pentru a fi împreună cu cel/cea pe care îl/o iubesc.
Întrebându-mă dacă dragostea este egoista, am ajuns să aflu că, în realitate, oamenii sunt egoiști și pun pe seama iubirii comportamentele lor exagerate, ezitante, neînțelese, distructive etc.
Este foarte ușor să ne ascundem în spatele unui sentiment atât de puternic (atât de prezentat în cărți și filme, atît de discutat și atât de controversat) și să justificăm absolut orice, doar susținând că iubim.
Am mai scris despre faptul că nu suntem perfecți (https://vanitate.ro/2023/03/31/suntem-unici-pentru-ca-suntem-imperfecti/) sau despre faptul că nu putem fi buni la toate (https://vanitate.ro/2023/07/17/despre-presiunea-de-a-fi-buni-la-toate/) și înțeleg că fiecare dintre noi vede iubirea în felul lui.
Unii au o imagine ideală asupra iubirii și când ajung să iubească află și partea reală a iubirii.
Alții sunt foarte realiști și materialiști și așteaptă doar să câștige, până când își pierd capul după o altă persoană și află că iubirea nu este ceva material.
Unii așteaptă să întâlnească iubirea vieții lor (se păstrează pentru iubirea vieții lor), în timp ce alții trăiesc fiecare sentiment la maxim, profitând de fiecare moment frumos.
Unii așteaptă nerăbdători să iubească, în timp ce alții se tem de dragoste și de a fi îndrăgostit.
Unii, dezamăgiți de o experiență anterioară mai puțin plăcută, nu mai vor să iubească și ajung să se îndrăgostească mai puternic decât anterior, iar alții, care nu așteaptă iubirea, sunt luați pe nepregătite când încep să aibă sentimente pentru oameni aflați în jurul lor.