Toți am trecut printr-o perioadă din viața noastră când am fost triști. Toți am experimentat această stare. Și nu cred că a plăcut cuiva cum se simțea în acea stare.
Și totuși, în lumea aceasta, sunt oameni care nu știu să fie fericiți, nu știu să se bucure de viață și nu știu să trăiască în adevăratul sens al cuvântului. Știu doar să fie triști.
Unii așa s-au născut (pur și simplu nu găsesc motive de bucurie în nimic și nu știu să zâmbească sau să râdă), alții s-au lăsat împovărați de griji, probleme, deziluzii și nu mai știu să iasă din starea de tristețe (sau nu mai vor, este o chestiune de alegere), iar alții, dezamăgiți de ceva (sau cineva) din viața lor nu mai vor să își dea o șansă să fie fericiți și se lasă cuprinși de tristețe.
Dar o viață tristă nu este o viață ușoară. iar, de obicei tristețea vine la pachet cu un început de depresie, ceea ce este destul de grav.
Dar nu vreau să vorbesc despre tristețe în acest articol, ci despre speranță. Cred că cei care sunt triști sunt oameni care nu mai au speranță. Sunt oameni care ar putea învăța, dacă ar vrea, să spere la lucruri frumoase și să învețe (reînvețe) să se bucure de fiecare zi din viața lor așa cum vine.
Este adevărat că multe lucruri din lumea de azi sunt triste, urâte, rele și de neînțeles. Dar, dincolo de vremurile apocaliptice promovate în mass-media și în mediul online, sunt și foarte multe lucruri frumoase care se întâmplă în jurul nostrum. Depinde doar de noi să le găsim și să le facem loc în viața noastră, pentru a contracara știrile care propovăduiesc, zilnic, sfârșitul lumii.
Fiecare om are propriile principii de viață, standarde, dorințe, iluzii, visuri. și fiecare om face tot ce poate pentru a ajunge la ceea ce își dorește (sau cât mai aproape de ceea ce își dorește). Dar, cred că dincolo de faptul că atingem sau nu idealurile pe care ni le-am propus, la fel de important este și drumul până la atingerea respectivului scop.
Dacă în loc să ne bucurăm de fiecare moment, ne-am chinuit tot drumul până la a ajunge unde voiam să fim, poate ar trebui să ne întrebăm dacă respectivul scop este al nostru sau l-am preluat de la altcineva sau dacă nu cumva ceea ce ne dorim nu ni se potrivește (am scris despre lucruri pe care ni le dorim, dar când le obținem nu le prețuim https://vanitate.ro/2021/10/30/despre-lucruri-pe-care-le-dorim-iar-cand-le-obtinem-nu-le-pretuim/ și despre ce ne dorim și ce avem nevoie https://vanitate.ro/2023/05/03/despre-ce-ne-dorim-si-despre-ce-avem-nevoie/). Și, dacă am accepta că poate nu este ceea ce ne doream cu adevărat, poate nu am mai fi atât de triști.