Într-o societate care se ghidează după modele, într-o societate care vrea să protejeze tot și nu mai lasă pe nimeni să experimenteze ceva, într-o societate care impune standarde și îi îndepărtează (îi izolează?) pe cei care nu corespund, știm ce vrem?
Ce vrem cu adevărat, nu ceea ne impune societatea, nu ceea ce vedem la cei din jur, nu ce credem că vor ceilalți de la noi? Mă refer la lucrurile pe care ni le dorim cu adevărat. Acele lucruri care ne bucură sufletul, care ne împlinesc și care ne fac fericiți. Știm care sunt acele lucruri? Le avem în viața noastră?
Poate că ar trebui să realizăm că nu trăim ca să îi mulțumim pe alții, nu trăim ca să arătăm celorlalți cât de importanți suntem, cât de buni suntem sau cât de bogați suntem. Avem o singură viață și ar trebui să o trăim pentru noi. Și așa cum ne place. Și așa cum vrem – dacă știm ce vrem.
Iar, ca să știm ce vrem, trebuie să ne trăim propria viață, trebuie să luăm propriile decizii, trebuie să ne asumăm răspunderea pentru faptele și vorbele noastre, trebuie să ne cunoaștem foarte bine pe noi înșine. Dar, în lumea de azi în care trebuie să ne concentrăm pe atât de multe lucruri, lume în care suntem asaltați de informații, lume în care suntem obligați să ținem ritmul cu ceilalți, mai avem timp pentru noi? Mai știm să privim lucrurile din punctul nostru de vedere, nu al celorlalți, nu al societății?
Cu alte cuvinte: știm ce vrem sau preferăm să nu mai facem eforturi să aflăm ce ne dorim și luăm de bun ce ne spun alții, ce ne dau alții sau ce ne oferă alții? Suntem conștienți că astfel ajungem să trăim viața altora, nu a noastră?
Este ușor să ne ia valul, atunci când suntem înconjurați de tot felul de informații primite pe toate căile de comunicare și când ni se insuflă ideea de a face și noi ce fac ceilalți. Dar, după primele momente, după ce începem să facem ce ni se cere de către societate, avem puterea să aflăm dacă acel lucru chiar ne place sau îl facem doar pentru că vrem să fim acceptați din punct de vedere social? Cu alte cuvinte: știm ce vrem? Noi, ca persoane, ca individualitați, nu ca membri ai unei comunități sau ai unei societăți. Pentru că, înainte de a fi membri undeva, suntem persoane care ar trebui să știe cine sunt, ce vor și spre ce se îndreaptă.
Poate că ar trebui ca, din când în când, să ne oprim din activitățile cotidiene și să încercăm să ne gândim la ce ne place din ceea ce facem și ceea ce nu ne place. Și să încercăm să avem viața care ne place și care ne reprezintă. După ce aflăm ce vrem.