Într-o lume în care toate lucrurile se planifică, în care totul este (sau ar trebui să fie – după standardele sociale) strategic, organizat, așezat la locul lui, știm să nu ne facem griji pentru toate lucrurile (și toți oamenii) din jurul nostru?
Ne-am obișnuit să ne facem griji pentru lucrurile care ni se întâmplă, pentru lucrurile care ni s-ar putea întâmpla. Pentru lucrurile care li se întâmplă celor dragi sau pentru lucrurile care li s-ar putea întâmpla celor dragi. Pentru lucrurile care se întâmplă la locul de muncă sau pentru lucrurile care s-ar putea întâmpla la locul de muncă…
Avem atât de multe griji, suntem permanent atât de concentrați, încât nu mai știm să ne calmăm, nu mai știm să ne liniștim, nu mai știm să scăpăm de încordare și nici să ne relaxăm.
Nu înțelegem de ce ni se întâmplă atât de multe lucruri mai puțin plăcute, nu înțelegem de ce viața nu se desfășoară așa cum am planificat-o (de parcă doar noi suntem cei care ne conducem destinele).
Pentru că avem senzația că suntem pregătiți pentru orice, nu înțelegem de ce suntem surprinși de o grămadă de lucruri care se întâmplă în viața noastră, lucruri care nu corespund planurilor noastre sau calculelor noastre.
Și atunci: de ce ne mai facem griji pentru toate lucrurile care se întâmplă în jurul nostru? De ce nu învățăm să luăm viața așa cum este și să încercăm să trăim cât mai bine cu ce avem? (poate că voi scrie un articol separat pe această temă).
Ne-am învățat să ne facem griji pentru orice și nu știm să trăim altfel. Dacă nu suntem încordați sau stresați, credem că nu trăim (sau nu simțim că trăim). Ni se pare normal să trăim într-o permanentă stare de agitație și de așteptare a unui inevitabil lucru rău care ar trebui să se întâmple.
Poate ar trebui să ne mai relaxăm, cel puțin din când în când. Adică să mai lăsăm grijile și pentru a doua zi și să trăim pentru noi și pentru momentul prezent.
Este destul de complicat pentru cineva învățat să își facă griji pentru orice să se relaxeze, să lase de la el, să încerce să nu mai controleze tot ce i se întâmplă.
Dar toate aceste lucruri se pot învăța, dacă persoana dorește să se bucure de viață și să trăiască o viață normală, fără stres în plus, fără atâta agitație.
Într-o lume aflată în permanentă mișcare, în permanentă evoluție, este greu să facem o pauză (chiar și din când în când) și să încetinim ritmul vieții.
Dar depinde doar de noi. Este vorba de calitatea vieții pe care dorim să o avem de acum încolo.