Vorbeam zilele trecute cu o persoană care fusese la unul din orașele aflate la malul mării despre faptul că nu ajunsese să vadă marea. Și am fost curioasă de ce nu a reușit să facă o baie în mare (cred că apa este cam rece pentru o baie) sau să simtă temperatura apei mării. Am fost surprinsă să aflu că nu a vrut să ajungă pe plajă pentru că nu are un fizic de invidiat (este un om normal, ca toți ceilalți). Pentru că îmi aminteam că îi place să înoate, am întrebat persoana de ce nu a vrut să înoate, dacă tot a ajuns în apropierea mării și a spus că, din cauza fizicului pe care nu vrea să îl arate celor care fac plajă, a evitat să meargă să înoate.
Și mi s-a părut un bun subiect de articol faptul că uneori (sau deseori?) renunțăm cu toții la ceva pentru că nu ne place să fim judecați de ceilalți sau pentru că nu ne ridicăm la nivelul unor standarde sociale care nu au nicio legătură cu realitatea.
Dacă tot avem o singură viață, dar nu arătăm ca cei din reviste sau din mediul online, mai ales după o anumită vârstă (când încep să se vadă lucrurile pe care le-am ținut ascunse în tinerețe), nu ar trebui să ne bucurăm de ea? Să facem lucrurile care ne provoacă plăcere, fără să ne mai gândim la ce spun oamenii despre noi?
În cazul cu care am început articolul, mi s-a părut că nu este în regulă ca un om căruia îi place să înoate, să renunțe să facă acest lucru, pentru că nu arată ca un fotomodel sau ca un sportiv. Adică ne privăm de lucrurile care ne plac, pentru că nu ne place să fim priviți cu atenție (sau cu dispreț) de celelalte persoane aflate în jur, doar pentru că avem câteva kilograme în plus sau pentru că nu mai arătăm ca în urmă cu 20 de ani.
Și așa viața este plină de momente mai puțin plăcute, și așa ne stresăm zilnic pentru o grămadă de lucruri, și așa avem parte de tot felul de lucruri care nu ne fac plăcere, de ce să ne privăm singuri de ceva ce ne face să ne simțim bine (și psihic și fizic)?
Aș vrea să găsim putere să fim mai curajoși și să alegem să facem lucrurile care ne plac, pentru că ne fac să ne simțim bine, indiferent de ceea ce cred ceilalți despre noi și despre ceea ce facem. Poate că noi (și cum ne simțim noi) ar trebui să fim mai importanți decât standardele sociale legate de frumusețe sau de imagine. Sau tot felul de lucruri inventate pentru a ne face să nu ne simțim bine.