Citeam undeva că văzul și auzul sunt simțuri superioare, iar mirosul, gustul și tactilul sunt inferioare (nu îmi mai amintesc care era explicația…).
Eu am experimentat cum este să fi fără văz (în anul 2021, și am scris despre acest lucru https://vanitate.ro/2021/11/06/despre-cum-e-sa-ramai-o-perioada-fara-un-simt/), iar săptămânile trecute am aflat cum este să fi fără auz.
Din motive medicale, timp de 2 zile, nu am auzit mare lucru în jurul meu. Era atâta liniște și mi s-a părut atât de bine, încât nu îmi venea să merg la doctor să aflu ce este în neregulă cu mine (dar a trebuit să merg!).
De mult timp nu am mai experimentat atâta liniște. Nu mai știam ce înseamnă liniștea. Parcă și viteza lumii cotidiene încetinise, iar lucrurile se desfășurau mai lent, mai în liniște (mai aproape de normal?).
După ce am fost la medic și am rezolvat problema, mi se păreau agresive zgomotele (toate), zgomote la care mă așteptam pentru că, locuind în oraș, este imposibil să nu existe gălăgie. Doar că, după vizita la medic, mi se părea greu de suportat nivelul zgomotului din jurul meu, după două zile în care fusese aproape liniște (sau mult mai multă liniște decât în mod normal).
Singurul inconvenient din perioada celor două zile cu auzul diminuat a fost că nu îi auzeam aproape deloc pe oamenii cu care lucram sau interacționam în vreun fel. Adică era nevoie să le spun, de fiecare dată, să vorbească mai tare și făceam eforturi pentru a încerca să înțeleg ce spun.
Ca să compar cele două experiențe cu simțuri diminuate: cea cu văzul m-a făcut să am foarte mare respect pentru oamenii care au probleme mari cu vederea, în timp ce experiența cu auzul m-a făcut să îmi doresc să pot să diminuez (dacă nu să opresc) zgomotul din lumea în care trăiesc.
Categoric, în ambele situații, m-am simțit slabă, neajutorată și ca și când aș fi avut permanent nevoie de cineva care să aibă grijă de mine, care să mă supravegheze, care să mă ajute să nu mă rănesc sau să nu îi rănesc pe alții.
Este foarte greu să trăiești fără vreunul din simțuri (îmi amintesc că am avut câțiva apropiați care pe timpul pandemiei au experimentat viața fără gust și fără miros după ce au avut virusul Covid 19 și au precizat că viața era foarte tristă fără aceste simțuri). Noi, oamenii normali, nu știm să apreciem ceea ce avem, nu știm să savurăm viața și să o trăim așa cum ar trebui, ne pierdem în lucruri superficiale și uităm că viața este simplă și că noi o complicăm.