Aproape de mijlocul lunii iunie 2021 am scris primul articol pentru blog și iată că, la doi ani diferență, încă mai găsesc subiecte despre care să scriu și încă mai am poftă de scris.
La început, scriam zilnic câteva articole, ca să am rezerve pentru zilele în care nu aș fi avut timp sau inspirație sau chef să scriu. Apoi mă speriase ideea că nu voi găsi subiecte care să mă inspire. Dar uite că am ajuns la peste 580 articole pe blog și încă mai am chef și inspirație pentru a scrie. Uneori timpul este o problemă, dar încerc să rezolv și această chestiune.
Când am început să scriu pentru blog, m-am gândit că va fi greu să scriu aproape zilnic despre ceea de gândesc, despre ceea ce simt, despre lucruri care mi se întâmplă sau despre persoane cu care mă întâlnesc. Dar azi, la doi ani după ce am început să scriu, realizez că nu a fost greu. Poate a fost provocator, uneori, să mă mobilizez să scriu sau să găsesc subiecte care să îmi provoace imaginația. Dar nu pot să spun că a fost greu.
Pe de altă parte, nu a fost nici ușor. Pentru că ajungeam acasă hotărâtă să scriu despre ceva și constatam, după ce am scris, că altă temă îmi atrăsese atenția, iar subiectul inițial a fost abordat într-un articol ulterior.
Apoi inspirația subiectelor a venit din oamenii care fac parte din viața mea, lucrurile care mi se întâmplă, situațiile în care sunt pusă și din sentimentele pe care le încerc luând fiecare zi a vieții mele așa cum vine. Sau încercând să iau fiecare zi, pe rând (pentru că, trebuie să recunosc, nu reușesc tot timpul).
Deși încerc să mă țin departe de viteza lumii de azi și de agitația vieții cotidiene, uneori mă ia valul și constat, la finalul zilei, că a mai trecut o zi din viața mea din care nu îmi amintesc mare lucru, pentru că totul s-a desfășurat pe repede înainte. Și atunci am un regret, pentru că simt că am pierdut o zi din viața mea.
Am încercat să renunț să scriu despre lucruri mai puțin plăcute (ca de exemplu pandemie sau război), pentru că și așa nu știm adevărul (și nu știu dacă îl vom afla vreodată) și pentru că am obosit să lupt pentru lucruri pe care nu le cunosc sau care îmi sunt băgate pe gât de autorități sau oameni care au interese cu privire la ele.
Am încercat, în schimb, să scriu despre oameni, despre ce simt ei, despre ce cred ei, despre cum se simt ei, despre cum îi afectează pe ceilalți ce fac și ce spun ei.
Mi se pare mai important. Și mai sincer.