Am mai scris despre iubire și viteza lumii în care trăim zilnic (https://vanitate.ro/2022/11/18/pentru-ca-traim-sub-semnul-vitezei-si-iubirea-trebuie-sa-fie-la-fel/, https://vanitate.ro/2023/04/12/mai-exista-loc-pentru-iubire-in-lumea-de-azi/ ), dar am ajuns să mă întreb dacă nu cumva tocmai agitația cotidiană duce la sfârșitul iubirii.
Pentru că suntem atât de atrași de a trăi într-un anume fel, de a avea ce au și ceilalți (sau mai mult decât au ceilalți), de a arăta tuturor ce viață interesantă avem sau de a prezenta acele aspecte pe care dorim să le facem cunoscute, uităm să trăim efectiv (sau nu mai găsim timp pentru acest lucru), uităm să acordăm atenție celor dragi, uităm să întreținem dragostea și atunci o pierdem (?).
Tot aud despre relații frumoase care se termină urât, despre oameni care se iubeau foarte mult și acum nu mai sunt împreună pentru că nu mai doresc acest lucru și m-am întrebat ce se întâmplă cu dragostea acestor oameni? Se pierde? Sau doar se lasă consumată de ritmul vieții noastre zilnice? De ce neglijează iubirea oamenii care se iubesc? De ce uită să o întrețină? De ce nu o mai consider importantă? De ce nu mai este o prioritate pentru ei?
Când citeam despre sentimente de dragoste care s-au terminat mi se părea ceva puțin probabil, de necrezut, dar văd, în realitate, că se întâmplă din ce în ce mai des ca unii oameni să constate, la un moment dat, că nu își mai iubesc partenerul sau că nu mai simt mare lucru față de acesta.
Pe de altă parte, oamenii vorbesc prea ușor despre iubire, adică spun că iubesc deși, de multe ori, nu este vorba de dragoste, ci de cu totul alte sentimente (pasiune, atracție, simpatie etc), care se termină mai repede decât dragostea.
Pentru că vrem să fim utili societății, pentru că avem nevoie să fim prinși în tot felul de activități, pentru că ne este teamă de plictiseală sau de liniște, alegem să ne implicăm în tot felul de proiecte (mai importante sau mai puțin importante pentru noi), care ajung să ne conducă viața și care ne fac să nu mai știm care ne sunt prioritățile și să nu mai găsim resurse pentru relațiile cu adevărat importante din viața noastră. Atunci când neglijăm oamenii dragi, nu facem decât să ni-i îndepărtăm, iar când vom găsi timp să constatăm că suntem singuri (sau când vom avea nevoie de ei și nu vor fi lângă noi) ar trebui să realizăm că este și vina noastră că am ajuns în acest punct.
Ca să răspund întrebării din titlul articolului, da, cred că și agitația vieții cotidiene are un rol în a consuma sentimentele noastre, dar cred că fiecare dintre noi ar putea păstra oamenii dragi în viața lui dacă le-ar arăta că își dorește acest lucru și dacă le-ar aloca timp, răbdare, energie și iubire.