După ce trecem prin momente grele, știm să ne dăm timp să ne vindecăm? Nu doar să înțelegem ce s-a întâmplat, ci să lăsăm timpul să ne cicatrizeze rana?
De obicei, nu prea ne dăm timp pentru noi înșine. Considerăm că avem lucruri mult mai importante de făcut, de simțit, de realizat, de văzut, de auzit și considerăm că nu avem nevoie de timp pentru a ne vindeca. Credem că este important să le arătăm celorlalți că ne-am vindecat și ajungem să ne convingem, chiar și pe noi înșine, că ne-am vindecat, dar, la un moment dat, reacția noastră într-o anumită situație ulterioară ne dovedește că ne-am înșelat.
Nu ne dăm timp să ne vindecăm pentru că, de cele mai multe ori, considerăm că nu avem nevoie de acest timp. Fie pentru că avem senzația că suntem puternici și nu ne dărâmă nimic, fie pentru că ajungem să credem (sau ne convingem singuri) că situația care ne-a afectat este prea puțin importantă.
Nu este de ajuns doar să înțelegem ce s-a întâmplat, să înțelegem cum ne-a afectat ce s-a întâmplat, să ne iertăm pe noi (dacă am greșit cu ceva) sau să încercăm să trecem peste situația respectivă. Este nevoie de timp ca să asimilăm ce s-a întâmplat, să acceptăm sentimentele noastre (de cele mai multe ori confuze) și să ne lămurim ce vrem să facem mai departe.
De cele mai multe ori, atunci când suntem răniți avem tendința de a răni și noi, la rândul nostru (probabil ca să nu fim singurii care suferă). Și, uneori, ne orientăm această dorință de a răni spre persoane care nu ne-au rănit sau nu au nicio legătură cu situația care ne-a afectat. Așa că, poate ar fi mai bine, să nu reacționăm exagerat până nu înțelegem ce s-a întâmplat sau până nu ne lămurim sentimentele.
Pentru că nu înțelegem că putem fi afectați de multe lucruri care se întâmplă în jurul nostru sau de mulți oameni, tratăm situațiile superficial și, uneori, nu realizăm că suferim decât atunci când facem lucruri pe care, în mod normal, nu le-am face.
Așa că, poate ar trebui să încercăm să ne dăm timp să ne vindecăm atunci când suntem răniți, atunci când pierdem ceva important sau atunci când avem un eșec. Nu ar trebui să ne vedem ca pe niște stânci de care se izbesc lucruri care nu le afectează. Suntem, totuși, oameni. Avem tot felul de sentimente și pozitive și negative și este normal să fim afectați de ceea ce este important pentru noi. Dar este esențial să reușim să trecem peste răni și să ne dăm timp să ne vindecăm, pentru a ne putea continua viața în coordonate normale.